† DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOP AL IASILOR

SI MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

PREA CUCERNICULUI CLER, PREA CUVIOSULUI CIN

MONAHAL SI PREA IUBITILOR CREDINCIOSI

DIN ARHIEPISCOPIA IASILOR:

HAR, MILA SI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL,

IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI!

„Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru,

Rasarit-a lumii lumina cunostintei;

ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine

Tie, Soarelui dreptatii,

si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus,

Doamne, slava Tie.”

Iubiti credinciosi si credincioase,

Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru

Iisus Hristos are multe intelesuri duhovnicesti care privesc nu numai viata

omului, ci si insasi existenta cerului si a pamantului. Hristos Domnul Care

S-a nascut ca Om in pestera din apropierea Betleemului este Fiul Cel vesnic

al lui Dumnezeu, Cel in Care, prin Care si pentru Care au fost facute cerul

si pamantul, adica intreg universul, lumea nevazuta a miliardelor de ingeri

si lumea vazuta a milioanelor de stele. Acest adevar il marturisesc Sfintii

Apostoli, mai ales Sfantul Apostol Pavel si Sfantul Apostol Ioan.

Astfel, Sfantul Apostol Pavel in

Epistola catre Coloseni zice despre Hristos: „Intru El au fost facute

toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie

tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El

si pentru El” (Coloseni 1, 16). Iar Sfantul Apostol Ioan Evanghelistul

zice despre Hristos: „Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a

facut din ce s-a facut. Intru El era viata si viata era lumina oamenilor. Si

lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o.” (Ioan 1,

3-5).

Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe

au meditat adanc asupra intelesului tainei Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos.

Ei au talcuit apoi in dogme ale credintei si in cantari liturgice intelesul

adanc sau lumina cunostintei care se revarsa din taina iubirii lui Dumnezeu

pentru lume, aratata in Nasterea lui Hristos.

Talcuind intelesul adanc al rostului

sau scopului Nasterii Domnului, Sfantul Ioan Gura de Aur zice: „Cel Unul-Nascut,

mai inainte de veci, Cel nepipait, Cel curat, Cel netrupesc a intrat in trupul

meu cel vazut si stricacios. Pentru ce? Pentru ca fiind vazut sa ma invete,

si invatandu-ma sa ma povatuiasca spre ceea ce nu se vede” 1.

Trecerea de la cunoasterea creatiei

la cunoasterea Creatorului, de la cunoasterea celor vazute la cunoasterea celor

nevazute, de la cunoasterea celor materiale la cunoasterea celor spirituale,

de la cunoasterea realitatii finite la cunoasterea realitatii infinite, de la

cunoasterea vietii trecatoare la cunoasterea vietii vesnice este numita de Troparul

Nasterii Domnului: „lumina cunostintei”. Aceasta lumina a cunostintei

este sensul ultim al existentei lumii si a omului.

Cu o intelepciune deosebita si cu

talent poetic fascinant, Sfintii Parinti ai Bisericii fac legatura intre cunoasterea

universului vazut si cunoasterea Dumnezeului nevazut, Cel Care a creat universul

vazut. Stelele vazute, acesti sori care lumineaza universul, trimit prin insasi

prezenta lor spre Soarele dreptatii, spre Creatorul lumii, „Cel ce singur

are nemurirea si locuieste in lumina cea neapropiata” (I Timotei 6, 16),

adica in lumina inaccesibila, necreata si vesnica. Troparul Craciunului ne invata

sa cantam lui Hristos zicand: „cei ce slujeau stelelor de la stea s-au

invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul

cel de sus”. Soarele dreptatii si Rasaritul cel de sus este Dumnezeu –

Creatorul. Asadar, prin Nasterea Fiului lui Dumnezeu ca Om, adica prin unirea

Dumnezeirii cu umanitatea pentru vesnicie in Iisus Hristos, ni se arata in primul

rand ca omul este chemat sa participe la viata vesnica a lui Dumnezeu. Fiul

lui Dumnezeu S-a facut Om, pentru ca omul sa se indumnezeiasca dupa har. „Si

celor cati L-au primit (pe Hristos), care cred in numele Lui, le-a dat putere

sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca,

nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut” (Ioan 1, 12-13).

Nu moartea si nu intristarea, ci

viata si bucuria vesnica, nu intunericul, ci lumina vesnica, nu coborarea in

mormant, ci inaltarea in Imparatia cerurilor, in care domnesc „pacea si

bucuria” (Romani 14, 17), sunt tinta ultima a vietii in Hristos.

In al doilea rand, Nasterea Domnului

arata ca universul intreg are o speranta, ca lumea a fost creata cu intelepciune

si iubire de Dumnezeu – Iubirea si Intelepciunea vesnica. Faptul ca lumea

a fost creata in Fiul, prin Fiul si pentru Fiul lui Dumnezeu, arata ca universul

nu este rezultatul intamplarii oarbe sau al unor puteri impersonale si nici

nu este lipsit de sens si de viitor. Universul intreg a fost creat in Fiul,

adica este purtat sau mentinut in existenta de catre Fiul, Atottiitorul (Pantocratorul).

Universul a fost creat in Fiul deoarece Fiul este Cel ce urma sa se intrupeze

in universul creat, adica sa se faca Om. Dar mai ales toate au fost create in

Fiul pentru ca viata si iubirea Fiului sa fie viata interioara si sensul sau

rostul cel mai adanc al intregii lumi create.

Faptul ca lumea vazuta si nevazuta

a fost creata prin Fiul inseamna nu doar ca Fiul este Creator al lumii impreuna

cu Tatal si cu Duhul Sfant, ci mai ales ca Fiul este Mijlocitorul intre Dumnezeu

Tatal si lumea creata, adica prin El lumea isi implineste rostul ei de a fi

lumina creata si podoaba de frumusete a iubirii lui Dumnezeu. In limba romana

cuvantul „lume” contine ideea de lumina (din latinescul lumen a

lumina), iar in limba greaca cuvantul „cosmos”, adica lume, univers,

contine ideea de podoaba, de frumusete. Lumea a fost creata prin Fiul deoarece

prin El cerul si pamantul trecator se vor preface in cerul nou si pamantul nou

despre care vorbeste cartea Apocalipsei (cap. 21, 1).

Faptul ca lumea nevazuta a ingerilor

si lumea vazuta sau cosmosul intreg au fost create pentru Fiul, inseamna ca

lumea este dar al Tatalui catre Fiul, pentru ca Fiul, intrupandu-Se in lumea

creata, sa o lumineze spiritual, sa o sfinteasca prin jertfa Sa si sa o aduca

pe aceasta ca dar al Fiului catre Dumnezeu-Tatal, adica sa faca din ea dar de

multumire, o Euharistie a toata existenta adusa lui Dumnezeu-Tatal, si sa-i

invete pe oameni sa multumeasca lui Dumnezeu „pentru cele pe care le stim

si pe care nu le stim; pentru binefacerile cele aratate si nearatate”

2. De ce sa multumeasca? Pentru ca omul care crede in Fiul sa primeasca un dar

si mai mare, si anume viata vesnica.

Intrucat lumea a fost creata la inceput

pentru Fiul, deci ca dar al lui Dumnezeu-Tatal catre Fiul, Nasterea Domnului

Hristos ne descopera acum ca Insusi Fiul se face dar al lui Dumnezeu catre lume

sau pentru lume, cu rostul ca prin El si in El lumea sa se mantuiasca si sa

primeasca viata vesnica. Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan ne arata aceasta

zicand: „Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut

L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”

(Ioan 3, 16).

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,

Intelegem, asadar, ca sarbatoarea

Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos ne arata ca toate cele facute de Dumnezeu,

toate fapturile vazute si nevazute, toate binefacerile vazute si nevazute, sunt

dar al lui Dumnezeu, insa viata vesnica este darul cel mai mare pe care Dumnezeu

il ofera omului in Fiul Sau facut Om din iubire pentru oameni.

Iata de ce, de Craciun, raspundem

la darul lui Dumnezeu pentru oameni cu daruri facute de oameni pentru Dumnezeu,

pentru Biserica si pentru semenii nostri. Magii din departare aduc daruri scumpe

Pruncului Iisus ca unui Imparat: aur, smirna si tamaie, pentru ca pe noi sa

ne invete sa cinstim pe Copilul Iisus ca Domn sau Imparat vesnic, si totodata

sa oferim copiilor, mai ales copiilor saraci, daruri prin care aratam raspunsul

nostru la iubirea lui Dumnezeu pentru oameni si ne facem impreuna-lucratori

cu Fiul la vestirea iubirii Tatalui pentru lume, pentru toti oamenii.

Colindatorii care vin la noi se aseamana

cu ingerii care au vestit odinioara pastorilor de langa Betleem Nasterea lui

Hristos, iar pastorii au vestit locuitorilor Betleemului, adica tuturor oamenilor

din case, din orase si sate, taina Nasterii lui Hristos ca fiind lumina iubirii

lui Dumnezeu pentru oameni. Acesta este intelesul duhovnicesc al colindelor

noastre de Craciun si al procesiunii sau umblatului preotilor cu icoana Nasterii

Domnului in casele credinciosilor.

Pomul de Craciun, impodobit cu daruri

si lumini, ne aminteste de multimea darurilor si intelesurilor luminoase ale

iubirii lui Dumnezeu aratate in Fiul Care S-a facut Om „pentru noi oamenii

si pentru a noastra mantuire”3.

Frati si surori in Hristos-Domnul,

Lumina cunostintei pe care ne-o aduce

Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos ne cheama astazi sa ne bucuram. De ce?

Pentru ca Dumnezeu ne iubeste pe noi, oamenii, pe fiecare in parte si pe toti

impreuna, ne cheama la iubire fata de El si fata de semenii nostri. Lumina cunostintei

din taina Nasterii Domnului ne mai arata ca iubirea atotputernica a lui Dumnezeu

este in acelasi timp iubire smerita, lina, blanda, pasnica. De aceea S-a nascut

Hristos-Domnul in ieslea din pestera si a fost primit mai intai de oameni simpli

si saraci: de pastorii de langa Betleem. Lumina iubirii smerite a lui Dumnezeu

Care S-a facut Om ne ajuta sa vedem in fiecare om, oricat de simplu si sarac

ar fi el, un loc de intalnire cu Hristos, Care asteapta sa raspundem la iubirea

Lui cu iubirea noastra.

Lumina cunostintei adica lumina bunatatii

pasnice si a lucrarii darnice a lui Hristos ne cheama in aceste zile de sarbatoare

sa fim mai buni, mai harnici si mai darnici. Sa ajutam pe cei neajutorati cu

cuvantul si cu fapta. Sa mangaiem pe cei intristati. Sa oferim daruri materiale

sau spirituale, un lucru frumos sau un cuvant frumos, copiilor si batranilor,

bolnavilor si celor mai saraci decat noi. Sa devenim si mai mult mainile iubirii

lui Hristos fata de oamenii din jurul nostru.

Asa facand, vom vedea si vom simti

mai mult in inimile noastre lumina cunostintei din taina Nasterii lui Hristos,

ne vom lumina mai mult viata noastra si vom dobandi pacea si bucuria lui Hristos.

In lumina si bucuria Nasterii Domnului

nostru Iisus Hristos, multumim lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale aratate

noua anul acesta, 2002, cand am primit pentru mai multe zile, in luna octombrie,

de hramul Sfintei Parascheva, moastele Sf. Ioan Casian, fiu al pamantului straroman

din secolul al V-lea si Parinte al Bisericii Universale.

De asemenea, ne-am bucurat de proclamarea

canonizarii Mitropolitului Petru Movila al Kievului, ierarh de origine romana,

care a scris Marturisirea de credinta ortodoxa, cercetata de Sinodul Ortodox

international de la Iasi, din 1642, si aprobata apoi de Patriarhia Ecumenica

de Constantinopol si de celelalte Patriarhii Ortodoxe ca fiind Marturisirea

de credinta a intregii Ortodoxii.

Tot anul acesta, am trait bucuria

vizitei Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist la Roma si Milano, ca raspuns

la vizita Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea in Romania in mai 1999.

A fost o vizita prieteneasca si pastorala, deoarece acum se afla in Italia multi

credinciosi romani ortodocsi care se organizeaza in parohii noi.

In ziua sarbatorii Intrarii Maicii

Domnului in Biserica, la 21 noiembrie 2002, Romania a fost invitata sa intre

in Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), cu speranta unui viitor

mai sigur si mai bun pentru Romania. Sa ne rugam lui Dumnezeu ca Romania sa

devina mai mult o gradina a Maicii Domnului, in care sa cultivam credinta crestina,

libertatea responsabila si demnitatea nationala in cooperarea noastra internationala.

Totodata, va invitam, iubiti frati

si surori in Domnul, ca in ajunul Anului Nou, adica in noaptea de 31 decembrie

2002 spre 1 ianuarie 2003, sa mergem la biserica si sa ne rugam, ca si in anii

precedenti, pentru ca Hristos-Domnul, Imparatul veacurilor, sa binecuvinteze

Anul Nou 2003 cu pace si sanatate, cu roade ale pamantului si rodiri de fapte

bune.

Tuturor va dorim Sarbatori fericite

de Craciun si Anul Nou, si va binecuvantam cu cuvintele Sf. Apostol Pavel: „Harul

Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu – Tatal si impartasirea

Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!” (II Corinteni 13, 13).

Al vostru, al tuturor, catre Hristos-Domnul rugator si de tot binele doritor,

DANIEL

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Data in resedinta noastra mitropolitana din Iasi, la Sarbatoarea Nasterii Domnului,

anul mantuirii 2002

1 Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici

la sarbatori imparatesti si cuvantari de lauda la sfinti, Ed. I.B.M.B.O.R.,

2002, p. 26.

2 Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur,

rugaciunea „Cu vrednicie si cu dreptate …”

3 Crezul sau Simbolul credintei ortodoxe.

Comentarii Facebook


Știri recente