153 de ani de la Unirea Principatelor

Deși Unirea Principatelor era dorită de majoritatea populației, acum 153 de ani contextul istoric nu era tocmai prielnic. Intrigi de tot felul și piedici au făcut extrem de dificilă alegerea lui Cuza atât în Moldova, cât și în Țara Românească.

„Turcia, Austria și Anglia nu erau favorabile unirii și s-a ajuns la un compromis în sensul că s-a acceptat ca cele două principate să poarte denumirea de Principatele Unite Țara Românească și Moldova, să se instituie o comisie centrală la Focșani care să armonizeze legislația, dar fiecare țară avea separat domnitor, guvern, adunări legiuitoare, armată, iar capitalele de asemenea erau separate. Prin urmare, unirea nu era deplină în această viziune”, a declarat pentru TRINITAS TV Prof. Gheorghe Vasilescu, Arhivarul Patriarhiei Române.

Un rol important în împlinirea acestui deziderat la avut și Biserica Ortodoxă Română.

„Trebuie spus că Adunarea electivă și-a desfășurat lucrările pe Dealul Mitropoliei pe locul actualului Palat al Patriarhiei acolo unde pe latura de sud a Catedralei erau niște chilii care fuseseră transformate pentru sală de ședințe a adunării obștești a țării. După regulamentele organice din 1831 s-a instituit Obșteasca adunare din reprezentanții boierimii, dregători ai armatei, iar președintele adunării obștești era Mitropolitul. Și pentru că exista tradiția ca de câteva sute de ani mitropolitul era cel care prezida divanul domnesc sau sfatul domnesc care avea printre altele și atribuții de alegere a domnitorului, dar și pentru faptul că printr-o cutumă mitropolitul nu părăsea reședința decât numai pentru sfințiri de biserici și pentru vizite canonice atunci ținerea Adunării obștești a țării nu era ceva nefiresc. Și atunci zidurile despărțitoare de la câteva chilii au fost înlăturate și s-a transformat într-o sală de ședințe”, a mai explicat Prof. Gheorghe Vasilescu, Arhivarul Patriarhiei Române.

În cele două capitale ale principatelor au avut loc cu acest prilej numeroase manifestări.

„Când s-a dat rezultatul votului de către Președintele adunării care era Mitropolitul Nifon și care a sprijinit necondiționat unirea împreună cu Episcopul Calinic de la Râmnic sau Sfântul Calinic de la Cernica, Filotei de la Buzău și Clement de la Argeș și tot clerul superior al mănăstirilor au fost favorabili unirii un entuziasm a cuprins populația Bucureștiului, s-a cântat și dansat hora Unirii pe străzile și piețele din jur până seara târziu, spun cronicii, la lumina torțelor și în sunetul clopotelor Catedralei”, a menționat Prof. Gheorghe Vasilescu.

Biblioteca Sfântului Sinod adăpostește foarte multe manuscrise din corespondența ierarhilor vremii, care militau pentru înfăptuirea actului unirii ale celor două principate.

Comentarii Facebook


Știri recente