15 ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui Dumitru Stăniloae

La 4 octombrie 1993 a trecut la cele veșnice părintele Dumitru Stăniloae

Bio-bibliografie:

1903: S-a născut la 16 noiembrie 1903 la Vlădeni, județul Brașov, Dumitru, ultimul din cei cinci copii ai lui Irimie și Reveca, mama sa fiind nepoată de preot.

1917: La 10 februarie, pleacă la Brașov să urmeze cursurile Liceului confesional umanist „Andrei Șaguna”.

1918: I se oferă o bursă pentru clasa a IV-a de către Fundația Gojdu.

1922: Primește o bursă în cadrul Universității din Cernăuți. Dezamăgit de manualele și metodele scolastice, părăsește Universitatea după un an.

1923-1924: Urmează cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității din București.

1924: În Postul Mare se întâlnește cu Mitropolitul Nicolae Bălan, care îi oferă o bursă la Centrul Mitropolitan din Sibiu.

1927: Termină anul al IV-lea la Cernăuți și susține licența în Teologie sub conducerea prof. Vasile Loichiță, cu lucrarea „Botezul copiilor”; primește o bursă pentru studii de specialitate la Atena.

1928: Toamna, susține la Cernăuți teza de doctorat „Viața și opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Române”. Centrul Mitropolitan din Sibiu îi oferă o bursă pentru Bizantinologie și Dogmatică. Pleacă la Munchen, urmând cursurile prof. August Heisenberg, tatăl celebrului fizician.

1929: Pleacă la Berlin și Paris pentru studii și documentare asupra operei originale a Sf. Grigorie Palama; la întoarcerea în țară este încadrat profesor suplinitor, apoi provizoriu.

1930: Pleacă la Constantinopol pentru a cerceta și copia opera teologică a Sf. Grigorie Palama; la 4 octombrie se căsătorește cu Maria, născută Mihu.

1931: La 10 mai, i se nasc primii doi copii, Dumitru (care moare în septembrie 1931) și Maria; la 8 octombrie, este hirotonit diacon.

1932: La 25 septembrie este hirotonit preot. Apare la Sibiu Catolicismul de după război.

1933: La 8 octombrie, se naște Lidia, botezată de istoricul transilvănean Ioan Lupaș.

1934: La 1 ianuarie, este numit director al ziarului „Telegraful român”, funcție pe care o îndeplinește până în 1945. Îl cunoaște și leagă o prietenie strânsă cu Nichifor Crainic.

1936: În iunie, este numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcție îndeplinită până în 1946.

1938: Apare la Sibiu lucrarea fundamentală Viața și învățătura Sf. Grigorie Palama.

1939: Publică la Sibiu Ortodoxie și românism.

1940: Vara, România intră în cel de-al II-lea Război Mondial, armata însoțind trupele germane până la Volga. Se constituie, la inițiativa poetului Sandu Tudor, gruparea „Rugul aprins”, din care făceau parte: Ierom. Ivan Kulighin, duhovnicul mitropolitului rus de Rostov (refugiat la Cernica), Ierom. Benedict Ghiuș, Ierom. Sofian Boghiu, Prof. Alex Mironescu, poetul Vasile Voiculescu, Arh. Constantin Joja, Pr. Andrei Scrima, Ion Marin Sadoveanu. Întâlnirile periodice la mănăstirile Antim și Cernica au constituit o înviorare duhovnicească a vieții creștine din București.

1942: Apare la Sibiu Poziția domnului Lucian Blaga față de creștinism și Ortodoxie.

1943: Apare la Sibiu Iisus Hristos sau restaurarea omului.

1945: La sfârșitul lunii aprilie, moare fiica Maria (Mioara).

1946: I se cere să renunțe la rectoratul Academiei Teologice de către Nicolae Bălan, împotriva voinței acestuia, la cererea lui Petru Groza; rămâne profesor în continuare până în 1947. Apare la Sibiu Filocalia, vol. I.

1947: Este transferat prin „chemare” la Facultatea de Teologie a Universității din București, catedra de Ascetică și Mistică. Locuiește cu soția și fiica sa Lidia în casa parohială a bisericii Sf. Gheorghe Vechi. Apare la Sibiu Filocalia, vol. al II-lea.

1948: Apare la Sibiu Filocalia, vol. al III-lea și al IV-lea.

1949: Catedra de Mistică este desființată, rămâne profesor de Dogmatică pentru doctoranzi.

1950: Participă la întâlnirile organizate de „Rugul aprins”, din care nu face parte.

1955: La Sibiu are loc un mare congres al preoților ortodocși; Petru Groza, membru al prezidiului, refuză să vorbească cu Pr. Stăniloae, ceea ce va avea consecințe mai târziu. Are loc canonizarea Sf. Calinic de la Cernica.

1958: Începe un nou și mare val de arestări în România, condiție pentru plecarea trupelor sovietice. Sunte arestați membri ai grupului „Rugul aprins”. Este urmărit de Securitate. La 4 septembrie, percheziție la domiciliul din București. În 5 septembrie, ora 4 dimineața, este dus la închisoarea din strada Uranus, pentru o lună, apoi în strada Plevnei, încă o lună. La 4 noiembrie începe procesul înscenat, caracteristic regimului comunist.

1959: Este dus la Aiud, având printre alți colegi de celulă pe preotul Lazarov, paroh în Dobrogea. Vreme de câteva luni este ținut în regim de izolare totală. Lidia, fiica părintelui, naște pe unicul nepot Dumitru Horia; fiind asistentă la catedra de Fizică a Universității din București, este obligată să își părăsească postul.

1961: Toamna este dus la București pentru noi cercetări penale.

1962: Este readus la penitenciarul din Aiud.

1963: În ianuarie este eliberat din închisoare și lucrează ca funcționar la Sf. Sinod. În octombrie, este reintegrat la catedră.

1965: Este solicitat să scrie articole și studii de către cei care-l cenzuraseră mai înainte (Departamentul Cultelor se pregătea să prezinte Occidentului imaginea unei libertăți religioase).

1968: Este invitat la Freiburg și Heidelberg, de profesorul Paul Miron, pentru conferințe; primește acordul Departamentului Culteor, ce urma politica schimbării imaginii României.

1969: Conferențiază la Oxford; leagă prietenie cu teologul Donald Allchin.

1971: Merge la Vatican ca membru al delegației Bisericii Ortodoxe Române.

1973: Apare la București Uniatismul în Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român. Devine pensioner cu titlu de profesor onorar, rămânând profesor consultant pentru programul de doctorat.

1976: Apare la București Filocalia, vol. al V-lea. Este declarat Doctor honoris causa al Universității din Salonic.

1977: Apare la București Filocalia, vol. al VI-lea.

1978: Apare la București Tratatul de Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. I-III, și Filocalia, vol. al VII-lea

1979: Apare la București Filocalia, vol. al VIII-lea.

1980: Apare la București Filocalia, vol. al IX-lea; la Geneva, Dieu est amour, traducere de D. Nesser; la New York, Theology and the Church, traducere de R. Berringer; la Atena, Rugăciune, libertate, sfințenie. I se accordă premiul „Dr. Leopold Lucas” al Facultății de Teologie din Tubingen.

1981: Este numit Doctor honoris causa al Institutului ortodox Saint Serge din Paris. Este premiat la Londra cu distincția onorifică „Crucea Sf. Augustin din Canterbury” pentru merite teologice și creștinești. Apare la Paris Prière de Jesus et experience de Saint Esprit; la București, Spiritualitatea ortodoxă și Teologia morală ortodoxă, vol. al II-lea.

1982: I se acordă tilul Doctor honoris causa al Facultății de Teologie din Belgrad; în noiembrie, conferențiază la New York, Boston, Detroit, Chicago, Washington. Apare la București Sf. Grigorie de Nyssa, Scrieri, vol. I (traducere).

1985: Apare Orthodoxe Dogmatik, vol. I, traducere de H. Pitters; la Paris apare Le genie de l’Orthodoxie, traducere de Dan Ilie Ciobotea, viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

1986: Apare la Craiova Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă.

1987: Apare la Craiova Chipul nemuritor al lui Dumnezeu și, la București, Sf. Atanasie cel Mare, Scrieri, vol. al II-lea (traducere).

1990: Devine membru corespondent al Academiei Române. Apare Orthodoxe Dogmatik, vol. al II-lea, traducere de H. Pitters.

1991: Devine membru titular al Academiei Române. Este numit Doctor honoris causa al Facultății de Teologie din Atena. Apare la Craiova volumul Studii de Teologie dogmatică ortodoxă („Hristologia Sf. Maxim Mărturisitorul”, „Omul și Dumnezeu”, „Sfântul Simeon Noul Teolog – Imnele iubirii dumnezeiești”) și la București, Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri, vol. I (traducere).

1992: Este numit Doctor honoris causa al Universității din București.

1993: Pe 4 octombrie a trecut la cele veșnice „teologul dragostei creștine”.

Despre viața și opera Părintelui Dumitru Stăniloae se regăsesc peste 1000 de referințe în dicționare de specialitate, enciclopedii, bibliografii, monografii, studii, articole, recenzii în limba română și în limbi străine.

Sursa: Virginia Popa, Părintele Dumitru Stăniloae. Bio-bibliografie, Trinitas, Iași, 2004

Comentarii Facebook


Știri recente