146 de ani de la Unirea Principatelor Romane Moldova si Tara Romaneasca

Dupa cum bine se stie, in acest an se implinesc 146 de ani, de la Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, unire infaptuita in anul 1859 in timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Unirea Principatelor Moldova si Tara Romaneasca, numita si Unirea cea mica, a avut loc la data de 24 ianuarie 1859. La acest eveniment insemnat din istoria poporului roman, Biserica a avut o contributie fundamentala. Biserica a pregatit evenimentul de acum prin predosloviile marilor ierarhi, continuand cu prefetele multora dintre lucrarile lor si sfarsind in aceasta perioada cu cuvantarile si cu lucrarile lor.

Despre evenimentul Unirii Principatelor Romane Moldova si Tara Romaneasca si despre implicatiile si contributia pe care le-a avut Biserica Ortodoxa Romana in infaptuirea Unirii ne-a vorbit Parintele Conferentiar Dr. Ion Vicovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi: ‘Contributia Bisericii a fost exprimata in mai multe chipuri pe parcursul duratei existentei poporului roman. In primul rand, a fost exprimata prin ideea de unitate, pe care o intalnim mai cu seama in lucrarile cu caracter literar, indeosebi in ‘Predoslovii’. Apoi, in al doilea rand, a fost exprimata prin implicarea directa a slujitorilor Bisericii la momentele premergatoare si la momentele insasi din perioada Unirii celor doua Principate. In al treilea rand, a fost exprimata prin mijlocul specific al rugaciunii. La acest deziderat de veacuri al poporului roman (al Unirii), care a constituit si premiza infaptuirii Romaniei mari dupa aproximativ 6 decenii, au contribuit in mod deosebit cei doi Mitropoliti ai Tarii: Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei si Mitropolitul Nifon al Tarii Romanesti. Insa, alaturi de ieri au fost si ceilalti ierarhi: Episcopul Melchisedec Stefanescu – pe atunci Arhimandrit, alaturi de invatatii frati Scriban Neofit si Filaret, in Moldova, si Sfantul Calinic de la Cernica – pe atunci Episcop de Ramnic, alaturi de Episcopul Clement al Argesului si Episcopul Filotei al Buzaului, in Tara Romaneasca. Ei au scris lucrari speciale in favoarea Unirii: ‘Despre Unirea si neunirea Principatelor’ – lucrarea lui Neofit Scriban, ‘Despre jertfa pentru Unirea Principatelor’ – cuvant rostit de Arhimandritul Melchisedec Stefanescu. De asemenea, ierarhii celor doua Biserici din Moldova si Tara Romaneasca au alcatuit Rugaciuni speciale pentru unitatea si pentru Unirea tuturor romanilor. Totodata, s-au oficiat Slujbe speciale pentru Unirea celor doua Principate: la Iasi la Biserica ‘Sfantul Nicolae’ – Domnesc si la Bucuresti in care s-au rugat pentru implinirea dezideratului Unirii. Pentru infaptuirea acestui ideal de veacuri s-au implicat si ceilalti slujitori ai Bisericii: arhimandriti, profesori de Teologie si preoti, ei avand un rol important in Adunarile ad-hoc ale Divanului in care cei doi mitropoliti erau presedintii acestor adunari. Astfel, Biserica s-a implicat in toate chipurile, prin toti slujitorii ei: ierarhi, preoti si credinciosi.’

In anul 1859 s-a infaptuit ceea ce romanii si-au dorit de veacuri, Unirea Principatelor Romane Moldova si Tara Romaneasca, urmand ca la inceputul veacului al XX-lea sa fie alipita si cea de-a III-a tara romaneasca, Transilvania, fiind cunoscuta in istorie ca Unirea cea mare.

Comentarii Facebook


Știri recente