122 de ani de la acordarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane

La data de 25 aprilie 1885, patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a trimis mitropolitului primat Calinic Miclescu, in calitate de presedinte al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, tomosul de autocefalie prin care ‘cu bucurie sufleteasca binecuvinteaza Biserica Ortodoxa Romana, recunoscandu-o autocefala intru toate de sine ocarmuita’. Tot acum, patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a comunicat printr-o scrisoare-enciclica tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale surori, adica Patriarhiilor Alexandriei, Antiohiei si Ierusalimului, precum si Bisericilor Rusa, Greaca, Sarba si Arhiepiscopiei Ciprului recunoasterea autocefaliei acordate Bisericii Ortodoxe Romane. Despre contextul emiterii tomosului sinodal pentru recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane si despre importanta momentului din 25 aprilie 1885 ne-a vorbit pr. conf. dr. Ion Vicovan, prodecanul Facultatii de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi: ‘La 25 aprilie 1885, Patriarhia Ecumenica, prin Ioachim al IV-lea, impreuna cu Sinodul patriarhal format din 10 membri, a acordat tomosul de recunoastere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane, acest act insemnand independenta Bisericii Ortodoxe Romane dupa o vechime de mai multe secole si dupa incercari de dobandire a ei de mai multe decenii. Lupta pentru autocefalie a inceput inca din vremea lui Alexandru Ioan Cuza si a continuat in mod deosebit in timpul mitropolitului primat Calinic Miclescu si in timpul lui Dumitru Sturdza, ministrul Cultelor. Un rol important in alcatuirea documentatiei pentru recunoasterea autocefaliei l-au avut mitropolitul primat Calinic Miclescu, episcopul Melchisedec Stefanescu al Romanului – cel mai invatat ierarh al Bisericii noastre din vremea aceea, si episcopul Iosif Gheorghian al Dunarii de Jos. In urma acestor interventii, in mod repetat, in anul 1885 autocefalia a fost recunoscuta si Biserica noastra intra in randul Bisericilor Autocefale, aceasta insemnand indepedenta Bisericii, cu precizarea ca ea nu mai tine de nici o chiriarhie straina si devine Biserica Ortodoxa Romana si Sinodul ei frate si impreuna-slujitor al Bisericii din Constantinopol. Aceasta a insemnat inceputul unor mari transformari in Biserica noastra care vor culmina in anul 1925 cu ridicarea ei la rangul de Patriarhie. Prin acest act se recunoaste pe de alta parte vechimea, importanta si contributia Bisericii Ortodoxe Romane la Ortodoxia universala’.

Comentarii Facebook


Știri recente