111 ani de la nașterea lui Nicolae Lungu

Nu știu câți dintre noi cunosc că multe din frumoasele cântări de la Liturghie ori de la Vecernie sunt compuse de Nicolae Lungu. Se cuvine însă a ne aminti astăzi, la împlinirea a 111 ani de la nașterea sa, de acest mare dirijor și compozitor care ne-a lăsat câteva bijuterii corale de o frumusețe inefabilă.

Dacă vreun gând superficial i-ar putea veni cuiva și ar spune: ‘Din Dobridor ar putea ieși ceva bun?’, atunci impresionantele legende și istoria locului vin și-l copleșesc pe întrebător, dar mai ales vine biografia lui Nicolae Lungu, fiu al amintitului sat doljean, născut la 2 martie 1900. Cronica acestui sat, bazată pe izvoare studiate de istorici, ne spune chiar că familia Lungu este una care își trage sevele de departe în timp, din secolul al XVIII-lea, iar mulți dintre dobridorenii de azi îi au drept strămoși pe Lungulești. Dintr-un neam de păstori care au cumpărat moșii pe malurile sinuosului pârâu Cristalinul (numit și Balasanul sau Coțobâțul) vin cei care ni l-au dat pe compozitorul născut în urmă cu mai bine de 100 de ani.

De la Demostene Popa, unul dintre coriștii care au activat în Corala Patriarhiei, dirijată ani buni de Nicolae Lungu, am aflat că dirijorului îi era tare dragă amintirea Dobridorului natal. Orice povestire despre arhaicul trai îl atrăgea până la amuțire pe muzician. De altfel, pe când mergea cu oile tatălui său, copil fiind, a și avut inspirația de a compune o pastorală.

Portativ cu împliniri

Născut într-o familie cu nouă copii, Nicolae a fost atras de viața bisericii și de muzică, insuflat de părinții săi credincioși. Cânta la strană, iar preotul, auzindu-i vocea frumoasă, i-a îndemnat pe părinți să-l dea la seminar. Așa a urcat copilul de țărani din Dobridor treaptă cu treaptă, ca pe un portativ al devenirii, de la Seminarul Central din București la Școala Normală pentru Învățători, apoi la Conservatorul de Muzică. Dragostea de cele bisericești l-a dus și la Facultatea de Teologie pe care a absolvit-o în 1929. Erau vremuri bune pentru studii, încă nu venise comunismul, iar cei cu dragoste de carte, cu ajutorul și eforturile părinților și prin meritele proprii (burse de merit și meditații oferite altora), se puteau instrui. Nicolae Lungu a obținut în 1929 și certificatul de profesor de muzică cu nota cea mai mare, iar apoi a mers la Viena, două veri la rând, pentru a lua lecții de dirijat de la profesorul Viktor Keldorf.

Profesor de muzică la mai multe seminarii și licee din țară și București, inspector de muzică pentru patru ani, Nicolae Lungu a ajuns în perioada 1949-1979 conferențiar la Catedra ‘Cântăreț bisericesc și Ritual’ de la Institutul Teologic Universitar din București. A elaborat manuale de muzică pentru întregul învățământ, îndrumări metodice de predare a muzicii, a alcătuit un manual general de muzică pentru învățământul teologic și a întocmit, împreună cu alți profesori, o gramatică a muzicii psaltice. Dar mai ales a compus cântările Liturghiei pe care le auzim intonate după notele sale în mai toate bisericile din țară.

Admiterea în cor

Demostene Popa ne-a povestit cum a intrat în Corala Patriarhiei când era dirijor Nicolae Lungu. ‘Când am venit aici, era în noiembrie 1960. Era o iarnă grea, o zăpadă îngrozitoare. I-am dat telefon profesorului, care mi-a zis: ‘Bine, vino la repetiție, dragă! Vino marți, vino joi!’, dar eu i-am spus: ‘Dom´ profesor, sunt pe șantier, nu pot’… ‘Atunci vino sâmbătă!’… Lucram pe șantierul CFR de la Fetești pe vremea aceea. Am venit sâmbătă după-amiaza pe la 6… Din zel, am ajuns mai devreme, chiar primul. Și domnul profesor Lungu era un om mic de statură, venea prin nămeți cu căciula trasă pe ochi. M-am mirat că e așa mic. Mă gândeam că trebuie să fie tare impozant, după povestirile tatălui meu, care îmi tot spunea cu admirație ce profesor universitar era!

L-am salutat și m-a chemat la repetiții. ‘Dragul meu, cine ești, de unde vii și ce dorești?’, m-a întrebat. ‘Domnule profesor, sunt fiu de preot și doresc să mă lăsați și pe mine măcar pe scara cafasului, că am fost duminică la slujbă și am auzit un solist din cor cântând âIubite-voi, Doamneâ, și mi-a plăcut foarte mult…’. M-a întrebat: ‘Dragă, dar ceva bobițe știi?’… adică note muzicale. ‘Eu am studii tehnice, nu muzicale, dar am făcut și canto cu doamna Costescu și știu notele, am cântat la biserică, iar cuvintele le cam știu’. M-a acceptat, nici nu m-a ascultat, m-a pus lângă Iliuță și lângă Costache – aveam, să aflu că acesta cântase ‘Iubite-voi, Doamne…”, ne-a spus fostul membru al Coralei Patriarhiei. Uimitor era felul în care știa să admită sau nu pe cineva în cor după două-trei repetiții. Nu îl asculta niciodată pe candidat, îl așeza între doi cântăreți buni ai corului, iar aceia îi spuneau cum cântă. Bineînțeles, era și urechea fină a maestrului care auzea fiecare voce în parte și pe toate laolaltă. Nu era dur cu cei care nu aveau voce, le spunea frumos că pentru Corul Patriarhiei se cere un nivel foarte înalt. Cunoscătorii știu că multă vreme cele mai bune coruri din București erau Corul Radio, Madrigalul și Corala Patriarhiei.

Un mucalit

Ce fel de om era dirijorul Nicolae Lungu? Aflăm tot de la Demostene Popa: ‘Era un mucalit. Odată a venit la repetiții și s-a oprit ca să-și tragă mâneca de sub costum. Noi am crezut că scoate vreo batistă, dar de fapt a tras de ceva care nu se mai termina: erau ciorapii soției! Am râs cu toții foarte tare, iar el a spus: ‘Ia uite Maria ce mi-a făcut!”. Soția sa, Maria, era profesoară de muzică.

Nicolae Lungu are doi copii: pe omul de radio și compozitor de jazz Florian Lungu și pe Nina (acum în America), fostă madrigalistă, căsătorită cu fiul compozitorului Gheorghe Bazavan. Compozitorul Nicolae Lungu a plecat la cele veșnice la 18 iulie 1993.

Corala Patriarhiei îi poartă numele

Sub bagheta lui dirijorală au activat multe coruri și societăți corale, N. Lungu fiind și fondatorul Societății Corale ‘România’ din București. A dirijat corurile mai multor biserici bucureștene, iar Corul Patriarhiei l-a condus între 1947 și 1985. În onoarea lui Nicolae Lungu, Corala Patriarhiei a primit numele său, ducând mai departe frumusețea cântecului bisericesc la nivel de artă.

Mulți dintre preoții care au ajuns muzicieni valoroși ai Bisericii noastre au cântat și s-au format în corul dirijat de el: Nicu Moldoveanu, Niculae Necula, Vasile Stanciu, Victor Frangulea, Marin Velea, Anton V. Uncu, Constantin Drăgușin, Iulian Cârstoiu. Iar dintre marii cântăreți de operă care au cântat în Corala Patriarhiei când dirija Nicolae Lungu îi amintim doar pe Maria Voloșescu, Valentin Teodorian și pe Angela Gheorghiu. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 2 martie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente