103 ani de la reînființarea seminarului din Galați

Data de 1 septembrie 1893 reprezintă un eveniment trist pentru viața Seminarului Teologic din Galați. Cu doar câteva luni înainte, la 29 mai/10 iunie, era adoptată, la propunerea lui Take Ionescu, ministrul cultelor și instrucțiunii publice, Legea clerului mirean și a seminariilor.

Chiar dacă unele articole ale acestei legi au fost alcătuite pentru a veni în ajutorul preoțimii, o parte a acestora aducea o mare tristețe în rândul clerului prin reorganizarea învățământului seminarial. Astfel, seminariile Central și ‘Nifon’ din București și Seminarul ‘Veniamin Costachi’ din Iași se transformau în seminarii superioare cu opt ani de studii, ai căror absolvenți puteau fi hirotoniți preoți, iar seminariile din Roman, Râmnicu Vâlcea și Curtea de Argeș deveneau seminarii inferioare, ai căror absolvenți puteau deveni preoți doar prin continuarea studiilor la celelalte trei seminarii. În acest context, Seminarul Teologic din Galați își încetează activitatea, în ciuda protestelor multor oameni de cultură ai timpului de la Dunărea de Jos.

Demersurile episcopului Pimen Georgescu

Persoana providențială care va face nenumărate demersuri pentru reînființarea lui va fi episcopul Pimen Georgescu al Dunării de Jos, viitorul mitropolit al Moldovei și Sucevei.

În urma acestor demersuri, la data de 1 octombrie 1908, Seminarul Teologic din Galați își reia activitatea, după o întrerupere de 15 ani, fiind numit director arhimandritul Nicodim Munteanu, cel care va deveni mai târziu cel de-al doilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Cu această ocazie, episcopul Pimen adresează regelui Carol I o respectuoasă scrisoare: ‘Cu cuvenita slujbă religioasă, s-au deschis astăzi (1 octombrie 1908) cursurile noului Seminar clerical din Galați, în care avem nădejdea și necontenit vom supraveghea a să pregăti cât mai bine și cât mai vrednici candidați de preoție a căror chemare este atât de însemnată pentru luminarea și conducerea poporului pe căile bune, mai ales aici, la Dunărea de Jos și Marea Neagră. Cu această ocaziune, am înălțat rugăciuni cătră Dumnezeu pentru sănătatea Majestății Voastre, și s-au făcut urări de bine pentru scumpa Familie Domnitoare a României’.

Tot începând cu această dată, episcopul Pimen rânduia ca ocrotitor spiritual al școlii pe Sfântul Apostol Andrei, seminarul din Galați fiind prima instituție publică din România așezată sub patronajul spiritual al acestui sfânt. În acest sens adresa lui Spiru Haret, ministrul cultelor și instrucțiunii publice, o scrisoare în care justifica alegerea ca ocrotitor spiritual pe Sfântul Apostol Andrei: ‘Cu începutul acestui an 1908-1909, în urma stăruinței noastre și prin chibzuința Domniei Voastre ați binevoit a se înființa un seminariu clerical la Galați. Acest seminariu are o menire socială bine determinată, și prin ocrotirea reală a legilor și regulamentelor școlare, el poate și trebuie să atingă cu succes scopul pentru care s-a înființat. Însă, un seminariu clerical, prin excelență are și menirea de a da o educație sufletească proprie viitorilor noștri candidați la preoție; prin urmare, acest seminariu are nevoie și de ocrotire spirituală, care să-i fie călăuză: de viață și de muncă. Obiceiul ca mai în toate părțile așa așezăminte de educație și cultură preoțească să fie puse sub ocrotirea unui sfânt, care, prin viața, activitatea și alte împrejurări, să aibă oarecare legătură cu poporul și noima școlei, Ne-a determinat ca și noi să luăm ca patron al seminarului clerical din Galați, un sfânt, a cărui viață, activitate, precum și locul unde el a desfășurat munca sa, să aibă o legătură cât mai apropiată cu neamul nostru și cu noima școlei noastre. Tradiția și istoria ne spun că în laturile dela Gurile Dunărei și Marea Neagră, deci: în cuprinsul Eparhiei Dunărei de Jos – mai ales în Dobrogea, cele dintâiu semințe ale creștinismului au fost aruncate de Sf. Apostol Andrei; și că cele mai vechi urme despre o organizație bisericească, cu o episcopie și mai târziu o metropolie în părțile acestea, au fost în vechiul Tomis de atunci, adică: orașul Constanța de azi, cum și în alte părți ale Dobrogei, unde se vor duce mulți elevi ai Seminarului din Galați, ca preoți ai poporului nostru dobrogean. N-am găsit, Domnule Ministru, în viața altui sfânt o mai frumoasă legătură a ideei de creștinătate apostolică, cu cea de adâncă naționalitate, care trebuie să se întrupeze neîncetat în năzuința acestui seminariu, ca în viața și în activitatea Sf. Apostol Andrei; căci Creștinismul și Naționalitatea dorim din tot sufletul nostru ca să fie principiile fundamentale și călăuza de apostolat a viitorilor noștri preoți, formați și educați în seminariul clerical din Galați. Având siguranța că această părere a noastră o împărtășiți pe deplin și D-voastră, vă rugăm să binevoiți a dispune să se facă cuvenitele lucrări, ca prin decret regal, să se hotărască, ca seminariul clerical din Galați să aibă de patron al său pe Sf. Apostol Andrei, a cărui pomenire Biserica o face la 30 Noembrie în fiecare an. Prin urmare seminariul clerical din Galați, înființat anul acesta, se va numi Seminarul Sfântului Apostol Andrei din Galați. Binevoiți, Vă rugăm Domnule Ministru, a primi asigurarea deosebitei și înaltei considerațiuni ce personal Vă păstrăm și arhiereasca noastră binecuvântare…’

Inițiativa episcopului Pimen era recunoscută de stat, prin Decretul din 24 noiembrie 1908, semnat de regele Carol I și de ministrul Spiru Haret: ‘Carol I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României. La toți de față și viitori, sănătate. Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat la Departamentul Cultelor și Instrucțiunii Publice sub no. 34. 086 din 21 Noembrie 1908. Văzând mijlocirea P.S. Episcop al Dunărei de Jos No. 2524 din 22 Octombrie 1908. Am decretat și decretăm: Art. I. Noul seminariu înființat în Urbea Galați va purta numele de Seminarul Sf. Apostol Andrei. Art. II. Ministrul nostru secretar de stat la Departamentul Cultelor și Instrucțiunii Publice este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentului decret. Dat în București la 24 Noembrie 1908’.

Primul hram al seminarului din Galați

Astfel, la 30 noiembrie 1908, avea loc prima sărbătorire a patronului spiritual al Seminarului Teologic din Galați. Preotul cărturar dr. Ioan C. Beldie, fost director al acestuia (în perioada 1923-1925), într-un anuar al seminarului editat în 1925, preia de la un martor ocular prezentarea primei sărbătoriri a Sfântului Apostol Andrei: ‘La ora 10 dimineața, P.S. Episcop înconjurat de fruntașii preoțimei din Galați, în Catedrala episcopală a săvârșit cu mare solemnitate slujba Sfintei Liturghii. Răspunsurile au fost date parte de corul episcopiei, parte de elevii seminarului și catedrala era plină de lume aleasă, între care a asistat Dl. Prefect al Județului, Dl. Prim ajutor de primar, Dnii. Directori ai școalelor secondare din Galați, cu mai mulți profesori etc’.

La sfârșitul Sf. Liturghii, P.S. Episcop a ținut o interesantă cuvântare, în care a arătat că vechimea creștinismului la Români este așa de adâncă, încât se duce până la timpul Sf. Apostol Andrei, care a aruncat cele dintâi semințe ale învățăturei creștine la gurile Dunării și țărmurile Mării Negre, deci în Dobrogea noastră de astăzi. Aici au fost cele dintâi centre de viață creștină cu o organizație bisericească de episcopi și mitropoliți, și de aceia s-a găsit de cuviință ca noul seminar clerical ce s-a înființat la Galați să fie pus sub oblăduirea acestui Sf. Apostol al neamului nostru românesc.

După slujba de la catedrală, a avut loc o serbare școlară dată de elevi în localul seminarului, care s-a terminat cu o gustare la care au luat parte peste 30 de persoane.

Cel care îi va urma arhimandritului Nicodim Munteanu în scaunul de director al seminarului va fi arhimandritul Visarion Puiu, viitorul mitropolit al Bucovinei, care va continua munca predecesorului său de a readuce în prim-planul învățământului teologic seminarul de la Dunărea de Jos. Toată truda acestora, cât și a urmașilor lor la conducerea seminarului va fi ștearsă abuziv de pe fila Ortodoxiei de la Dunărea de Jos de către autoritățile ateo-comuniste, în anul 1948.

Imediat după evenimentele din decembrie 1989, când absența seminarului gălățean însuma 42 de ani, tânărul și energicul Arhiereu-vicar al Episcopiei Dunării de Jos, PS dr. Casian Crăciun, va face demersurile necesare pentru reînființarea acestuia și reașezarea lui sub ‘omoforul’ ocrotitorului spiritual rânduit la începutul secolului trecut de episcopul Pimen al Dunării de Jos. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 30 noiembrie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente