100 de kilometri pentru Sfânta Liturghie

Până nu demult, românii din orașul Galway, Irlanda, organizați ca parohie încă din anul 2005, se rugau împreună o dată la trei săptămâni sau mai mult, atunci când preotul rânduit să facă slujbă reușea să ajungă în oraș. Locul lor de întâlnire era paraclisul Universității Naționale din Galway, în zi de sâmbătă, uneori doar la slujba de seară. Parohia din Galway se află sub jurisdicția canonică a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, păstorită de Înalt Preasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Iosif.

Părintele Călin Popovici, cel care înființase parohia, deservea mai multe parohii românești din Irlanda, motiv pentru care ajungea la o lună sau chiar două. A mai slujit apoi pentru românii din Galway actualul protopop pentru parohiile românești din Irlanda, părintele Călin Florea. Începând cu anul 2006, venea mai mult seara, la distanță de trei săptămâni, părintele Viorel Hurjui, care slujește în sudul Irlandei. De la Dublin veneau apoi preotul Raul Simion și Constantin Uncu, până când aceasta a devenit o misiune greu de dus la capăt. De aceea s-a pus problema unui preot stabil pentru comunitatea românească din acest oraș.

Părintele Tudor Ghiță absolvise Facultatea de Teologie la Alba Iulia și în timp ce studia masterul preda religia la Câmpulung Moldovenesc. În anul 2006 a plecat la muncă în Irlanda, iar în anul 2007 s-a căsătorit cu Daniela Paula Lamsanu, profesoară de limba și literatura română, cununându-se în biserica din Dublin, în care se adunau aproximativ 400 de români la Sfânta Liturghie, în acea perioadă.

Pentru că era absolvent de teologie, prin mijlocirea părintelui Călin Florea către Înalt Preasfințitul Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, tânărul Tudor Ghiță a fost hirotonit diacon în biserica din Dublin, la hramul acesteia, Înălțarea Sfintei Cruci, în anul 2008. Timp de un an de zile a slujit ca diacon pentru românii din Dublin, iar adesea venea la Galway însoțindu-l pe părintele Raul Simion, care slujea aici o dată pe lună.

30 de minute pentru amenajarea bisericii

În 2009, la 14 septembrie a fost hirotonit preot de către Preasfințitul Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale, pentru comunitatea românilor din Galway. ‘Având serviciul în Dublin, mi-am luat o mașină mai mare și făceam naveta în weekend, căci mai păstoresc o parohie, în Limerik, la 100 km de Galway și 200 km de Dublin, și acolo merg cam la trei săptămâni. Am călătorit între Dublin și Galway (250 km) de la sfârșitul lui septembrie 2009 până la 1 ianuarie 2010, când ne-am mutat în Galway. Abia din acest moment am avut sâmbetele și duminicile mai liniștite. Când am început aceste drumuri, băiețelul nostru Matei avea 8 luni. La fiecare sfârșit de săptămână, vineri seara sau sâmbăta dimineața, plecam la drum și ne întorceam duminica seara. Dormeam pe la familiile unor enoriași foarte binevoitori din Galway și Limerik’, își amintește preotul românilor din Galway și Limerik.

În prezent, la Galway, Sfânta Liturghie se săvârșește în Biserica anglicană ‘St. Nicholas Collegiate Church’, iar în Limerik, într-o mănăstire de maici, cu acordul episcopului catolic. O perioadă, părintele i-a deservit și pe românii din orașul Nenah. ‘Pentru a pregăti totul pentru o slujbă durează cam 30 de minute, timp în care aranjez singur masa pentru Altar, pentru Proscomidiar, icoanele ce compun un așa-zis iconostas, locul unde să fie aprinse lumânări și strana. Cele ce îmi sunt necesare pentru Sfânta Liturghie le țin tot timpul într-o geantă de voiaj, pe care ori de câte ori am nevoie o iau în mașină’, ne mai spune preotul Tudor Ghiță.

Preot nu numai pentru români

La slujbele oficiate de acesta sunt prezenți, pe lângă români, irlandezi, georgieni, sârbi și uneori ruși din diverse domenii de lucru: constructori, bucătari, taximetriști, frizeri, comercianți, pescari, profesori, ingineri, informaticieni, medici, pictori, muzicieni etc., meserii pe care le practică aici. Astfel, Sfânta Liturghie este săvârșită în limbile română și engleză, iar câteodată preotul român folosește și unele formule în georgiană. De multe ori, predica se ține și în limba engleză, pentru ca înțelesurile Sfintei Evanghelii să ajungă și la inimile celor care nu vorbesc limba română.

‘În Galway sunt prezent în biserică de la ora 7:50, duminica dimineața, pentru a pregăti ceea ce este necesar la Sfânta Liturghie. Trebuie să avem totul pus la punct până cel târziu la 10:45, pentru că la ora 11:00 încep anglicanii. Am găsit la acești oameni o deschidere deosebită, având în vedere că avem acces la orice din biserică și putem face slujbă oricând nu au ei vreo activitate. Datorită prezenței noastre, mulți și-au schimbat părerea în bine despre români, mai ales că noi le-am prezentat și materiale despre România, din Bucovina în special, de unde suntem eu și familia mea’, continuă preotul Ghiță, care ne mărturisește că la Sfânta Liturghie sunt prezente între 10 și 30 de persoane, care vin aici doar din dragoste pentru Dumnezeu. ‘De multe ori trebuie să ghidez și răspunsurile la Liturghie. De când a crescut Matei, care are 3 ani, soția mea, Paula, poate să cânte cu cei prezenți. Îl îndemn pe fiecare să cânte după puterea lui, dar din inimă, și să știți că asta este satisfacția preotului din diaspora: dragostea și dăruirea pe care le simte în cei din jurul lui. Sunt oameni care spun că nu au timp sau sunt prea obosiți pentru biserică, dar care, cu toată oboseala, vin să se spovedească la 8:00 dimineața. Sunt copii mulți care sunt aduși la împărtășit de părinți în fiecare duminică. Unii vin de la 10, 20, chiar 100 de kilometri distanță pentru a fi prezenți la slujbă. Prin biserică oamenii se cunosc și se apropie, orice limbă ar vorbi, și se creează noi legături între ei. Și-am să vă dau un exemplu în acest sens. Spovedeam în Săptămâna Mare, înainte de Denie, doi tineri necununați și îmi spuneau că nu au nași pentru a se cununa. Între timp, intra în biserică o familie pe care o cunoșteam foarte bine și i-am întrebat pe tineri când vor să se cunune, că le-am găsit nași și le-am făcut cunoștință. Din acel moment au devenit foarte apropiați’, ne povestește preotul român.

De ce slujbele se țin mai mult noaptea

Pentru a-și întreține familiile, preoții români din diaspora trebuie să muncească în diferite locuri, unde nu te aștepți. Din această cauză, slujbele au loc noaptea, pentru ca a doua zi să fie prezenți la serviciu. Același lucru se întâmplă și cu majoritatea enoriașilor care, dacă Sfânta Liturghie s-ar ține dimineața, nu ar putea fi prezenți. Un lucru foarte important în consolidarea legăturilor dintre oameni îl are și timpul de după slujbă în care se discută probleme de tot felul și se formează noi prietenii. ‘Din păcate, duminica pentru noi timpul este limitat și de aceea nu se poate sta prea mult după Liturghie. În cazul unor evenimente deosebite, cum a fost hramul bisericii, Sfântul Nicolae, cine participă aduce gustări și fiecare încearcă din ce a adus celălalt. Fiind în timpul săptămânii, a avut loc seara și a fost o atmosferă foarte plăcută. Românii se mai întâlnesc și la diferite familii, unde se deapănă amintiri sau se mai află noutăți de prin România’, mai completează părintele, care ne mărturisește lipsa unui spațiu pentru o școală parohială, întrucât se constată cu durere că unii dintre copiii românilor se exprimă mai greu în română decât în engleză și nu știu mai nimic despre locurile deosebite din România.

Așa cum ne-a mărturisit preotul paroh, specificul comunităților românești pe care le păstorește constă în faptul că oamenii care în România intrau rar într-o biserică aici participă constant la slujbe, oricând ar avea loc, fiind convinși că aici Îl găsesc pe Hristos.

(Articol publicat în „Ziarul Lumina de Duminică”, Ediția din data de 18 decembrie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente