100 de ani de la zidirea bisericii ortodoxe din cartierul timișorean Fabric

În aceste zile, credincioșii ortodocși din cartierul timișorean Fabric îmbracă straie de sărbătoare, întrucât se împlinesc 100 de ani de la zidirea bisericii parohiale cu hramul ‘Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul’, informează Ziarul Lumina, Ediția de Banat.

Programul religios închinat hramului și centenarului sfântului lăcaș a debutat joi, 19 iulie, cu oficierea slujbei de Priveghere și va continua în ziua praznicului cu Acatistul Sfântului Prooroc Ilie și Sfânta Liturghie. Duminică, 22 iulie, sărbătoarea parohiei timișorene va fi încununată de prezența Preasfințitului Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, care va săvârși Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în prezența unui numeros sobor de slujitori. La eveniment sunt așteptați și credincioși de la celelalte parohii timișorene, precum și reprezentanți ai autorităților și instituțiilor publice din oraș.

Un lăcaș de cult reprezentativ al vieții religioase timișorene

Parohia Fabric ocupă un loc special în tradiția eclesială timișoreană. Cu rădăcini înfipte în prima comunitate ortodoxă din străvechiul cartier românesc Palanca Mare, comunitatea ortodoxă din suburbia Fabricului de astăzi s-a impus încă din timpul ocupației otomane prin credința sa drept-măritoare, exprimată într-o biserică modestă, care în secolul al XVII-lea, din cauza degradării, a fost înlocuită cu o biserică nouă, confecționată din lemn. Primul lăcaș de cult al cartierului Fabric a fost ridicat abia în anul 1745 – este vorba despre biserica monument istoric cu hramul ‘Sfântul Gheorghe’, din Piața Traian, o biserică mixtă, în care serviciul divin se celebra atât pentru credincioșii români, cât și pentru cei sârbi, în limbile română și sârbă. Datorită disensiunilor survenite între cele două comunități, în anii 1825-1826 protopopul Timișoarei Vasile Georgevici (1764-1826) împreună cu românii ortodocși au trecut la construirea unei biserici proprii, cu hramul ‘Sfântul Ilie’, situată pe malul Begăi – pe amplasamentul vechii biserici este vizibilă până astăzi o cruce cu următorul înscris: ‘Crucea aceasta a fost pusă aici în anul 1928 pe locul altarului bisericii ortodoxe române demolate în anul 1913’. Pentru a accelera procesul de ridicare a bisericii românești, protopopul Georgevici a vizitat satele timișene, adunând de la țărani cereale, alimente, inclusiv fiare vechi, toate comercializate ulterior la Timișoara. Cum suma obținută nu a fost suficientă pentru plata lucrărilor, s-a făcut apel la meseriașii și credincioșii din cartier, enoriașii angajându-se să lucreze, pe toată durata construcției, gratuit, timp de două zile pe săptămână. Planul bisericii a fost conceput de însuși protopopul Vasile Georgevici. Stilul arhitectonic a fost cel obișnuit la bisericile ortodoxe din Banat – ziduri masive, construite din cărămidă arsă, cu un turn înalt. Silueta edificiului s-a remarcat prin eleganță, iar interiorul prin sobrietate – tavanul acoperea nava în linie simplă și orizontală, fără boltiri și fără cupolă. Pictura a fost executată de către zugravul George Petrovici, costul construcției depășind suma de 24.000 de florini. Sfințirea bisericii a avut loc în ziua de 20 iulie 1826, la sărbătoarea Sfântului Ilie, fapt pentru care edificiul a fost pus sub patronajul marelui prooroc al Vechiului Testament. În anul 1910 Primăria Municipiului Timișoara a demarat două proiecte majore: construirea unei turbine electrice și amenajarea râului Bega. Proiectul de sistematizare a afectat și Biserica ‘Sfântul Ilie’, care, înainte de a fi împlinit un secol de existență, a fost demolată. În urma tratativelor dintre Consiliul parohial și Primăria municipală, s-a ajuns la un acord, primăria obligându-se să construiască biserica nouă în Piața Morii, cu 10 metri mai lungă și cu 6 metri mai lată decât cea veche – dacă primăria a alocat fondurile necesare zidirii edificiului, restul cheltuielilor (pictura și sculptura) au fost suportate de comunitatea bisericească.

În primăvara anului 1912, noua biserică a fost ridicată. Ca model a fost ales stilul arhitectonic al Catedralei mitropolitane din Sibiu. Planurile au fost realizate de către arhitecții Mihai Opriș și Ion Niga, iar constructorul bisericii în stil bizantin a fost Josef Ecker jr. Pictura lăcașului a fost executată de zugravul Ioan Zaicu, iar sculptura și tâmplăria de către frații Nistor și Iosif Busuioc din Berliște, toți maeștri cu renume în arta eclesială bănățeană. Sfințirea bisericii s-a făcut la data de 5 octombrie 1913, Biserica ‘Sfântul Ilie’ din Fabric fiind în acel moment cel mai încăpător lăcaș de rugăciune al ortodocșilor români din Timișoara. Astfel, mult timp edificiul a servit ca biserică oficială, unde se săvârșeau Te Deum-urile aniversare și paradele militare.

Dintre evenimentele excepționale găzduite de Biserica ‘Sfântul Ilie’ amintim vizita, la 25 decembrie 1929, a primului patriarh al României, Miron Cristea, precum și cea a Preasfințitului Episcop Vasile Lăzărescu, în preambulul întronizării sale ca Episcop al Caransebeșului – 14 aprilie 1934. Referitor la clericii care au activat la bisericile ‘Sfântul Ilie’, începând cu anul 1826, amintim câteva nume dintre cele mai reprezentative: Vasile Georgevici (1820-1826), Melentie Șora (1926-1956), Victor Vlăduceanu (1952-1957), Constantin Comșulea (1943-1979), Simion Rațiu (1976-2001). În sfârșit, epitropia bisericii a fost condusă cu cinste și demnitate de către persoane devotate intereselor comunității, dintre care amintim pe Ancutici Ioan, Nicolae Stănescu, Neacșu Grigorie, Vasile Burlacu, Ioan Ciocoi, iar strana a fost onorată de credincioși talentați și pioși, cum ar fi Gheorghe Ioanovci, Iosif Bena, Petru Jichici și Oliviu Crișan.

Comentarii Facebook


Știri recente