†) Sf. Ier. Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; † Sf. M. Mc. Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest; Sf. Mc. Lucia Fecioara din Siracuza; Duminica Sf. Strămoși după trup ai Domnului (Dezlegare la pește)

Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava, în familia Barilă, primind la botez numele Dimitrie. Părinţii săi, Leontie şi Maria-Misira, binecredincioşi creştini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania şi în ţinutul Liovului, din Polonia.

Tânărul Dimitrie Barilă a învăţat carte de la cei mai renumiţi dascăli din Moldova şi la şcoala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Liov. Dăruit de Dumnezeu cu o deosebită agerime a minţii, şi-a agonisit încă din anii copilăriei şi ai tinereţii multă ştiinţă de carte.

A cercetat cu multă râvnă dumnezeieştile Scripturi şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi a deprins cu mult drag meşteşugul tâlcuirii scrierilor sfinte în limba română, pentru că învăţase a vorbi şi a scrie şi în alte limbi: greacă, latină, slavonă, polonă şi ucraineană.

Pe lângă învăţătura adunată cu migală de la mulţi dascăli, la şcoala Mănăstirii Probota a deprins şi învăţătura cea duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, smerenia şi nevoinţele monahale. A primit îngerescul chip al călugăriei în această sfântă mănăstire la anul 1649, odată cu numele de Dosoftei.

Tropar

Glasul 8

Apărătorule al Ortodoxiei și învățătorule al sfințeniei, păstor blând ca un miel și mare dascăl al Sfintei Liturghii, Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

Iubitor de înţelepciune şi vrednic împlinitor al ostenelilor călugăreşti, Cuviosul Dosoftei a sporit în dragoste şi rugăciune, devenind părinte duhovnicesc şi stareţ al obştii de la Probota. Timp de mai mulţi ani, el a călăuzit pe monahi, întărindu-i în buna nevoinţă şi în cunoaşterea Sfintei Scripturi.

Datorită faimei sale de cărturar şi virtuţilor care-i luminau chipul şi faptele, ieromonahul Dosoftei a fost chemat de Dumnezeu la slujirea arhierească. În anul 1658 este episcop de Huşi, după un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al Moldovei. Blând şi smerit, înaltul ierarh uimea pe toţi prin înţelepciunea şi bunătatea sa.

Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest mitropolit Dosoftei nu era om prost (simplu) de felul lui. Şi era neam de mazâl, preaînvăţat; multe limbi ştia: elineşte, sloveneşte, şi altă carte şi-nvăţătură adâncă. Deplin călugăr şi cucernic, şi blând ca un miel. În ţara noastră, pe ceastă vreme nu este om ca acela”.

Iubitor şi trăitor al dreptei credinţe, purtător de grijă faţă de păstoriţii săi în vremuri „nepaşnice pentru ţară”, cu dese schimbări de domni, Sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei şi-a împlinit îndatorirea de păstor sufletesc prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a dat Dumnezeu din belşug, mai ales prin traducerea şi tipărirea de carte sfântă în limba română.

În liniştea chiliei sale din patria natală, sau aflat în pribegie, Sfântul a dăruit Bisericii şi neamului românesc lucrări de mare valoare. Primele cărţi tipărite au fost Psaltirea în versuri şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673).

Înţelegând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri româneşti, ca să apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumină şi de har a cuvântului dumnezeiesc. Recunoscut ca autoritate teologică, a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la Bucureşti, din 1688.

În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din pricina schimbărilor de domn în ţară şi a convingerilor sale antiotomane. În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iaşi cu Teodosie, episcopul de Roman.

În anul următor, mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar Teodosie se retrage la Mănăstirea Bogdana, apoi la Mănăstirea Brazi, unde va primi moarte martirică din partea năvălitorilor tătari (†1694, prăznuit ca Sfânt la 22 septembrie).

După refacerea tipografiei de la Iaşi, mitropolitul Dosoftei a tipărit noi cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba română: Psaltirea de-nţăles (1680), cu text paralel în română şi slavonă, Dumnezăiasca Liturghie (1679 şi 1683), Molitvănic de-nţăles (1681).

Între anii 1682-1686 a tradus după izvoare greceşti şi slavone şi a tipărit în limba română Viaţa şi petrecerea Sfinţilor, în patru volume. Lucrarea a rămas neterminată din cauza plecării forţate în Polonia.

Această carte deosebit de necesară pentru folosul duhovnicesc al Bisericii arată darul de mare cărturar al mitropolitului Dosoftei dar şi dragostea sa pentru Sfinţi şi pentru sfinţenie.

De aceea, el scrie despre Sfinţi Cuvioşi români pe care i-a cunoscut personal şi despre alţii pe care poporul îi cinstea cu multă evlavie: „Dară tocma şi din rumâni mulţi sfinţi sânt, carii am şi văzut viaţa şi traiul lor, dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de Voroneţ şi Rafail de Agapia, i-am sărutat şi svintele moştii.

Apucat-am în zilele noastre părinţi nalţi la bunătăţi şi-n podvig, şi plecaţi la smerenie adâncă: Părintele Chiriac de Beserecani, gol şi ticăloşit în munte 60 de ani, şi Chiriac de Tazlău, Epifanie de Voroneţ, Partenie de Agapia. Dară Ioan de Râşca, arhiepiscopul acel svânt şi minunat, Inochentie de Pobrata şi Istatie!”.

În 1686 regele polon Ian Sobieski (1674-1696), în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir (1685-1693).

Luat ostatec împreună cu tezaurul Mitropoliei şi cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou, mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai vieţii sale pământeşti departe de ţară.

Aici a continuat lucrarea sa cărturărească şi a păstrat mereu legătura cu ierarhii ortodocşi de la Moscova şi de la Kiev.

Pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza euharistică, adică momentul pogorârii Sfântului Duh la Dumnezeiasca Liturghie, mitropolitul moldovean a tradus din greceşte în slavo-rusă, scrieri ale Sfinţilor Părinţi: Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman al Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, argumentând astfel dreapta învăţătură a Bisericii Ortodoxe.

Păstor dreptcredincios şi jertfelnic, Sfântul Ierarh Dosoftei a îndurat cu demnitate asprimile şi lipsurile, purtând de grijă comunităţii sale ortodoxe care se afla în Polonia.

Sfinţenia vieţii lui strălucea nu numai asupra fiilor duhovniceşti, ci însuşi regele Ian Sobieski venea adesea la castelul de la Stryi, unde locuia Sfântul mitropolit al Moldovei, ca să asiste la slujbe cu familia şi să-i dea cinstirea cuvenită.

În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, Sfântul Ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniaţie şi a rămas ortodox până la moartea sa, pe în 13 decembrie 1693.

Din mărturiile călugărilor care l-au însoţit în surghiun, aflăm că Sfântul şi-a cunoscut vremea chemării sale la Domnul, pentru care s-a pregătit prin rugăciune şi milostenie. Blândul Ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica Naşterea Domnului din Jolkiew, astăzi în Ucraina.

Pătimind încercări şi multe necazuri în această viaţă, Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, rămâne peste veacuri un teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viaţă sfântă şi neîntrecut învăţător al dreptei credinţe în limba poporului său.

Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit cu dragoste Biserica Mântuitorului Hristos, cu smerenie şi fapte minunate. A fost canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 5-6 iulie 2005.

Sfinții Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest au trăit în timpul împăraților păgâni Dioclețian și Maximian (248-305 d.H.), în vremea când Dioclețian îi numise pe Lysias și pe Agricola administratori și stăpâni peste ținuturile din Răsărit.

Cei cinci mucenici erau creștini din strămoși, însă nu-și dădeau credința pe față de frica tiranilor persecutori. Sfântul Eustratie era funcționar roman. Având dorința de a mărturisi, și-a înmânat centura sa unei slugi, poruncindu-i s-o așeze în Sfânta Biserică din Arávraka, gândind că dacă preotul Auxentie va lua cureaua atunci când va intra în Biserică, va primi aceasta ca pe un semn dumnezeiesc să meargă mai departe, să-și mărturisească credința și să sufere moartea mucenicească pe care mult și-o dorea. Slujitorul a făcut ceea ce îi poruncise Sfântul, iar când s-a întors, i-a dat de știre că preotul luase centura. Astfel, Sfântul s-a încredințat că mărturisirea sa se va sfârși cu bine. Curând după aceea, s-a înfățișat înaintea lui Lysias împreună cu alți sfinți dornici și pregătiți de mucenicie, mărturisind cel dintâi și cu îndrăzneală faptul că el crede în Hristos.

Tropar

Glasul 3

Statornicia purtătorilor de biruinţă, cei cinci la număr: Sfinţii Mari Mucenici Eustratie şi Auxentie împreună cu ceilalţi luptători, înfruntând cu îndrăzneală focul şi celelalte chinuri, au primit de la Hristos cununile măririi; Căruia se şi roagă, să mântuiască sufletele noastre.

Lysias și-a ieșit din minți de furie și l-a destituit din funcție, apoi le-a poruncit călăilor să îl supună la chinuri groaznice. Mai întâi l-au dezbrăcat, l-au întins pe jos și l-au biciuit fără milă, apoi l-au legat cu sfoară și l-au ridicat de la pământ, au aprins un foc mare dedesubtul lui și l-au ars, după care au turnat un amestec de sare și oțet peste rămășițele arse ale Sfântului. Mucenicul însă, prin lucrarea minunată a lui Dumnezeu, a rămas sănătos. Această minune l-a determinat și pe Sfântul Evghenie să-și mărturisească credința în Hristos. Călăii i-au pus apoi Sfântului Eustratie în picioare încălțări din fier cu cuie pe dinăuntrul lor și l-au condus din Sevastia până la Nicopolele Armeniei, împreună cu Evghenie.

Văzându-l condus în acest fel pe drumul spre Nicopole, i s-a alăturat Sfântul Mardarie, care îl fericea pentru vitejia și curajul său. Primind binecuvântarea soției, Mardarie a alergat și l-a ajuns din urmă pe Sfântul Eustratie, le-a mărturisit soldaților că și el este creștin, așa că a fost legat împreună cu acesta.

Când Lysias s-a așezat la judecată, a poruncit să fie adus înaintea lui preotul Auxentie, pe care tiranul s-a străduit să îl silească să se întoarcă la idolatrie, dar acesta a refuzat cu tărie, așa că Lysias a poruncit să i se taie capul, și așa s-a săvârșit Sfântul Auxentie.

Pe urmă a fost adus la judecată Sfântul Mardarie. Dar și acesta, în ciuda strădaniei depuse de tiran, a rămas credincios lui Hristos, fiind supus la torturi. Mai întâi i-au străpuns cu fiare gleznele, apoi au trecut sfori prin găuri, spânzurându-l cu capul în jos și arzându-i spinarea și rărunchii cu fiare înroșite în foc, și așa s-a sfârșit Sfântul Mucenic Mardarie, dându-și sufletul său în mâinile Domnului.

Adus la judecată, Sfântul Evghenie a rămas și el neclintit în credința lui în Hristos. Călăii i-au tăiat limba din rădăcini și i-au zdrobit picioarele cu bâte. În astfel de chinuri și-a dat Sfântul Mucenic Evghenie sufletul în mâinile Domnului.

Odată, pe când Lysias a mers pe câmpul de exerciții pentru vedea antrenamentele soldaților, un ostaș care se numea Orest, creștin într-ascuns, a aruncat cu sulița la țintă și i s-a descoperit crucea pe care o purta la gât, vădindu-i credința. La porunca lui Lysias, ceilalți soldați l-au legat pe Orest în aceeași temniță cu Sfântul Eustratie, dar apoi Lysias i-a trimis în Sevastia, pentru a fi judecați acolo de Agricola. Lysias se temea ca nu cumva din nou Sfântul Eustratie să facă minuni și să atragă și pe alții la credința în Hristos.

Înaintea lui Agricola, Sfântul Eustratie, care era foarte învățat, i-a expus pe larg toată iconomia lui Hristos pentru mântuirea oamenilor, uimindu-i cu cuvântul său, dar și mâniindu-l peste măsură pe tiran. Închis în temniță, a fost vizitat noaptea de episcopul Sevastiei, Sfântul Vlasie, care l-a împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului.

După mai multă vreme, tiranul i-a scos din temniță și le-a poruncit călăilor să-i ucidă cu chinuri, punându-l pe Sfântul Orest pe un pat de fier înroșit în foc, și așa și-a dat acela sufletul în mâinile Domnului, iar pe Sfântul Eustratie l-au aruncat înăuntrul unui cuptor și așa a luat de la Domnul coroana neveștejită a muceniciei.

Sfânta Muceniță Lucia, fecioara era din Siracuza Siciliei și era logodită. Îmbolnăvindu-se mama ei, a plecat cu ea la Catana, ca să se roage Sfintei Mucenițe Agata să o izbăvească sfânta de curgerea de sânge. Când a ajuns la Catana a văzut în vis pe Sfânta Agata.

Sfânta i-a făgăduit mamei ei tămăduire de boală, iar ei i-a vestit mai dinainte suferințe mucenicești pentru Hristos. După însănătoșirea mamei sale, Sfânta Lucia a împărțit toate averile sale săracilor și era gata să mărturisească pe Hristos. Fiind pârâtă de logodnicul ei, a fost dusă înaintea lui Pashasie, domnul cetății, care a poruncit să o ducă într-o casă de desfrâu, ca să fie necinstită.

Prin harul lui Hristos însă a rămas curată; au tăbărât mulți asupra ei, dar n-au putut să o miște din locul în care se proptea. Pentru că aceia și-au pierdut nădejdea că o mai pot mișca din loc, și pentru că nici n-au putut-o arde cu focul ce-i aprinseseră acolo unde sta, căci sfânta era păzită de Dumnezeu, i-au tăiat capul cu sabia.

Tropar

Glasul 4

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Lucia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Duminica Sf. Strămoși după trup ai Domnului

Și înțelepții și oamenii de rând cunosc viața fericitului Avraam din cartea Facerii scrisă de dumnezeiescul Moise, că citim această carte în auzul tuturor în zilele postului. Știm că Avraam era de loc din țara haldeilor și că era păgân (căci haldeii erau un popor păgân). Mai știm că tatăl lui Avraam era închinător la idoli.

Dar faptul că se trăgea dintr-un astfel de neam nu i-a fost piedică pentru cunoașterea lui Dumnezeu, Care l-a povățuit pe Avraam la cunoașterea Adevăratului Dumnezeu. Dându-și seama că nici una din făpturi nu este Dumnezeu și uitându-se la buna rânduială ce domnește în lume, a cunoscut din cele văzute pe Cel nevăzut și s-a închinat lui Dumnezeu, Stăpânitorul și Ocârmuitorul tuturor lucrurilor, Cel ce a pus în lume rânduiala și buna întocmeală ce se vede.

Din pricina aceasta a și stat Dumnezeu de vorbă cu el și i-a poruncit să părăsească țara și casa. Avraam a făcut așa fără să se îndoiască în credință. Iar ca răsplată a ascultării a primit la adânci bătrâneți pe Isaac și făgăduința de a fi tată a multor neamuri. Că din el s-a născut Iacob și din Iacob dobândește pe Iuda (din care S-a născut Hristos) și pe ceilalți moștenitori.

Purtătorii de Dumnezeu părinții noștri și învățători l-au socotit vrednic de pomenire pe Avraam, pentru că este strămoșul lui Hristos. Și au rânduit părinții ca pomenirea lui să o facem aproape de nașterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos și nu la o depărtare mare de zile de acest praznic. Iar așezarea și rânduiala aceasta n-au făcut-o la întâmplare și după capul lor, ci cu insuflarea Duhului Sfânt. Pentru că preabunul și iubitorul de oameni Mântuitorul nostru, din pricina iubirii Sale de oameni, a învrednicit pe Avraam și pe cel din el să fie străbunii lui Hristos.

În această zi, în Duminica dinaintea Nașterii lui Hristos, s-a rânduit de sfinții și de Dumnezeu purtătorii părinți să se facă pomenire de toți drepții părinți care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu, de la Adam și până la Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, după neamuri, precum i-a numărat istoricește Evanghelistul Matei. La fel, tot în această zi, se face pomenirea proorocilor și proorocițelor.

Pomenirea celor întâi zidiți, Adam și Eva.
Pomenirea dreptului Abel, fiul lui Adam.
Pomenirea dreptului Set, fiul lui Adam.
Pomenirea dreptului Enos, fiul lui Set.
Pomenirea dreptului Cainan, fiul lui Enos.
Pomenirea dreptului Maleleil, fiul lui Cainan.
Pomenirea dreptului Iared, fiul lui Maleleil.
Pomenirea dreptului Enoh, fiul lui Iared.
Pomenirea dreptului Matusalem, fiul lui Enoh.
Pomenirea dreptului Lameh, fiul lui Matusalem.
Pomenirea dreptului Noe, fiul lui Lameh.
Pomenirea dreptului Sem, fiul lui Noe.
Pomenirea dreptului Iafet, fiul lui Noe.
Pomenirea dreptului Arfaxad, fiul lui Sem.
Pomenirea dreptului Cainan, fiul lui Arfaxad.
Pomenirea dreptului Selah, fiul lui Cainan.
Pomenirea dreptului Eber, fiul lui Selah, de la care și iudeii s-au numit evrei.
Pomenirea dreptului Peleg, fiul lui Eber.
Pomenirea lui Ragav, fiul lui Peleg.
Pomenirea dreptului Serug, fiul lui Ragav.
Pomenirea dreptului Nahor, fiul lui Serug.
Pomenirea dreptului Terah, fiul lui Nahor.
Pomenirea dreptului patriarh Avraam, fiul lui Terah.
Pomenirea patriarhului Isaac, fiul lui Avraam.
Pomenirea patriarhului Iacob, fiul lui Isaac.
Pomenirea patriarhului Ruben, întâiul fiu al lui Iacob.
Pomenirea patriarhului Simeon, al doilea fiu al lui Iacob.
Pomenirea patriarhului Levi, al treilea fiu al lui Iacob, din care este seminția levitică.
Pomenirea patriarhului Iuda, fiul lui Iacob, din a cărui seminție S-a născut Hristos.
Pomenirea patriarhului Zabulon, fiul lui Iacob, a cărui seminție este pe țărmul mării.
Pomenirea patriarhului Isahar, fiul lui Iacob, a cărui seminție lucrează pământul.
Pomenirea patriarhului Dan, fiul lui Iacob, din a cărui seminție sunt judecătorii.
Pomenirea patriarhului Gad, fiul lui Iacob a cărui seminție este furată sau fură.
Pomenirea patriarhului Așer, fiul lui Iacob, a cărui seminție e bogată, cu recolte bogate pe ogoare.
Pomenirea patriarhului Neftali, fiul lui Iacob, a cărui seminție este numeroasă.
Pomenirea patriarhului Iosif, fiul lui Iacob, a cărui seminție este slăvită și vestită.
Pomenirea patriarhului Veniamin, fiul lui Iacob, a cărui seminție din sălbatică a ajuns blând.
Pomenirea lui Fares și Zara, gemenii, fiii patriarhului Iuda. Pomenirea lui Esrom, fiul lui Fares.
Pomenirea lui Aram, fiul lui Esrom.
Pomenirea lui Aminadav, fiul lui Aram.
Pomenirea lui Naason, fiul lui Aminadav.
Pomenirea lui Salmon, fiul lui Naason.
Pomenirea lui Booz, fiul lui Salmon.
Pomenirea lui Obed, fiul lui Booz, care s-a născut din Rut.
Pomenirea lui Iesei, fiul lui Obed.
Pomenirea lui David împăratul, fiul lui Iesei.
Pomenirea lui Solomon împăratul, fiul lui David.
Pomenirea lui Roboam împăratul, fiul lui Solomon.
Pomenirea lui Abia împăratul, fiul lui Roboam.
Pomenirea lui Asa împăratul, fiul lui Abia.
Pomenirea lui Iosafat împăratul, fiul lui Asa.
Pomenirea lui Ioram împăratul, fiul lui Iosafat.
Pomenirea lui Ozia împăratul, fiul lui Ioram.
Pomenirea lui Ioatan împăratul, fiul lui Ozia.
Pomenirea lui Ahaz împăratul, fiul lui Ioatan.
Pomenirea lui Iezechia împăratul, fiul lui Ahaz.
Pomenirea lui Manasi împăratul, fiul lui Iezechia.
Pomenirea lui Amon împăratul, fiul lui Manasi.
Pomenirea lui Iosia împăratul, fiul lui Amon.
Pomenirea lui Iehonia împăratul, fiul lui Iosia.
Pomenirea lui Salatiel, fiul lui Iehonia
Pomenirea lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, care a ridicat templul din Ierusalim ce fusese ars.
Pomenirea lui Abiud, fiul lui Zorobabel.
Pomenirea lui Eliachim, fiul lui Abiud.
Pomenirea lui Azor, fiul lui Eliachim.
Pomenirea lui Sadoc, fiul lui Azor.
Pomenirea lui Ahim, fiul lui Sadoc.
Pomenirea lui Eliud, fiul lui Ahim.
Pomenirea lui Eleazar, fiul lui Eliud.
Pomenirea lui Matan, fiul lui Eleazar.
Pomenirea lui Iacob, fiul lui Matan.
Pomenirea lui Iosif, logodnicul, fiul lui Iacob.
Pomenirea dreptului Melhisedec.
Pomenirea dreptului Iov.
Pomenirea Proorocilor Moise, Or, și Aaron, preoți.
Pomenirea lui Isus, fiul lui Navi.
Pomenirea Sfântului Prooroc Samuel.
Pomenirea Proorocului Natan.
Pomenirea Sfântului Prooroc Daniel.
Pomenirea Sfinților trei Tineri.
Pomenirea dreptei Sarra, femeia lui Avraam.
Pomenirea dreptei Raveca (Rebeca), soția lui Isaac.
Pomenirea dreptei Lia, întâia soție a lui Iacob.
Pomenirea dreptei Rahila, a doua soție a lui Iacob.
Pomenirea dreptei Asineta, soția lui Iosif cel prea frumos.
Pomenirea dreptei Mariam, sora lui Moise.
Pomenirea dreptei Debora, care a judecat pe Israel.
Pomenirea dreptei Rut.
Pomenirea dreptei Saraftia, la care a fost trimis Ilie.
Pomenirea dreptei Sumanitida, care a găzduit pe Elisei
Pomenirea dreptei Iudita, care a ucis pe Olofern.
Pomenirea dreptei Estera, care a izbăvit pe Israel de moarte.
Pomenirea dreptei Ana, mama Proorocului Samuel.
Pomenirea dreptei Suzana.

Comentarii Facebook


Știri recente