Biserica Albă are o istorie de trei secole, primii ei ctitori fiind preotul Neagu Dârvaş, jupâneasa Rada şi jupâneasa Vişa. De-a lungul timpului, numeroşi preoţi şi remarcabile personalităţi culturale şi-au legat numele de acest sfânt locaş. Astăzi, aici, memoria înaintaşilor nu a fost dată uitării, iar slujirea liturgică şi viaţa comunităţii parohiale se desfăşoară în bună rânduială.
Ori de câte ori drumul sau gândul mă poartă spre Biserica Albă, nu contenesc să rememorez vorbele vrednicului de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală: „O biserică trebuie să fie icoană şi predică, prezenţă divină şi chemare divină. Să-ţi poţi face cruce când treci pe lângă ea, cu respect, cu evlavie, cu smerenie. Să te copleşească, dar să nu te îndepărteze. Să te cheme, să-ţi dea linişte, să-ţi dea speranţă. Să simţi că ai trecut pe lângă Dumnezeu. Iar când intri înăuntru, să micşorezi paşii, să stingi vocea. Să te simţi cu tine însuţi, ieşit din lumea tumultuoasă care te risipeşte şi te depersonalizează. Să simţi că ai intrat într-un loc în care Dumnezeu te aşteaptă chiar pe tine, cu problemele tale anume, cu durerile şi nevoile tale.“
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
