Un mărturisitor al Ortodoxiei și un duhovnic înțelept – Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu (1912 – 2002)

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul comemorării Părintelui Arhimandrit Sofian Boghiu, la împlinirea a 10 ani de la trecerea sa la cele veșnice. Mănăstirea Antim, București, 8 septembrie 2012:

Anul acesta, 2012, se împlinesc 10 ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Arhimandrit Sofian Boghiu (†14 sept. 2002), fost stareț al mănăstirilor Antim și Plumbuita din București, un adevărat trăitor și un mărturisitor al credinței ortodoxe în vremurile grele ale comunismului.

Comemorarea acestui vrednic slujitor al Mântuitorului Hristos, pentru care păstrăm vie în inimile noastre dragostea sa nețărmurită pentru Biserică și popor, chipul său luminos și bunătatea sa sufletească, este un act de recunoștință, de aducere aminte și de omagiere a memoriei sale.

Părintele Sofian a fost un mare misionar prin cuvântul vorbit în predică, prin cuvântul scris și prin scrierea sau pictarea icoanelor, dar și prin felul său de a viețui și de a se purta cu oamenii. Dăruit de Dumnezeu cu nenumărate daruri Părintele Sofian era mereu rănit de durerile, de suferințele, de bolile și păcatele mulțimilor necăjite și rătăcite ca niște oi fără de păstor (cf. Matei 9, 36), fiind în același timp senin și plin de bunăvoință, milostiv și iertător.

Timpurile în care a trăit au fost dificile și neliniștite. Dificilă și tensionată a fost și viața Bisericii, atât pentru credincioși, cât și pentru păstorii duhovnicești. În acele vremurile de încercare, când credința era tăgăduită, când în școli se învăța că nu este Dumnezeu, părintele Sofian, împreună cu alți duhovnici, preoți și slujitori ai Bisericii, mărturisea credința în Dumnezeu, nu ca pe un adevăr intelectual, abstract, ci ca pe o relație vie cu El, ca un trăitor al prezenței și lucrării lui Dumnezeu în Biserică, în lume și în viața personală.

Cu multă înțelepciune și râvnă duhovnicească, ca un „foc care arde” și care nu se poate conteni (cf. Ieremia 20, 9; Luca 24, 32), Părintele Sofian a fost un mărturisitor al dreptei credințe și un duhovnic înțelept, deopotrivă pentru călugări și pentru mireni, străduindu-se să aducă rod bogat, iar rodul său să rămână (cf. Ioan 15, 16).

Întrucât l-am cunoscut și prețuit în timpul șederii noastre la Sfânta Mănăstire Antim (septembrie 1988 – martie 1990), putem afirma că Părintele Sofian a fost o făclie de înviere a sufletelor, mai ales în anii grei ai comunismului. El a ridicat mulți oameni căzuți spiritual, a încurajat mulți deznădăjduiți, a luminat și călăuzit pe calea mântuirii multe suflete dezorientate, a înnoit și înfrumusețat viața celor care i-au urmat sfatul părintesc.

Părintele Sofian a reflectat prin slujirea și viața sa, ca preot și predicator, ca duhovnic și păstor, ca rugător și pictor, icoana Păstorului – Hristos, imprimând în faptele lui virtuțile slujirii lui Hristos: smerenia, blândețea, înțelepciunea, dar mai ales iubirea de Dumnezeu și de oameni.

Aceste virtuți personale au fost imprimate și au devenit lucrătoare în toate sufletele credincioșilor „restaurate” sau reînnoite de Părintele Sofian, precum icoanele vechi readuse la frumusețea cea dintâi, prin Taina Spovedaniei și prin îndemnul duhovnicesc la sfințenie, alinând suferința și încurajând nevoința fiilor săi duhovnicești. De aceea, ajutați de rugăciunea Părintelui Sofian, mulți credincioși au primit iertarea păcatelor și vindecarea sufletelor de la Hristos-Domnul, harul înfierii de la Duhul Sfânt, și binecuvântarea Tatălui ceresc. Cu blândețe, dar și cu fermitate, cu răbdare și jertfelnicie, Părintele Sofian a făcut cinste monahismului românesc și a adus rod bogat în Biserica poporului român. Deși trupul său este înmormântat la Mănăstirea Căldărușani, totuși duhul său este mereu prezent la Mănăstirea Antim din București. De aceea, viețuitorii și închinătorii acestei mănăstiri merg adesea în pelerinaj la mormântul său din cealaltă mănăstire, până când Dumnezeu va rândui ca și cinstitele sale oseminte să fie așezate într-o raclă la Mănăstirea Antim din București.

La împlinirea a 10 ani de la trecerea Părintelui Arhimandrit Sofian la Hristos Domnul, ne rugăm Domnului Iisus Hristos să-l odihnească pe vrednicul Său slujitor întru lumina neînserată și iubirea nesfârșită a Preasfintei Treimi, pe care a mărturisit-o, prin cuvânt și faptă, cu puterea Sfintei Cruci ce cuprinde în ea bucuria Învierii și arvuna vieții veșnice.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente