Trupul neînsuflețit al IPS Părinte Epifanie a fost depus în Catedrala Arhiepiscopala din Buzău

Sicriul cu trupul neînsuflețit al Înaltpreasfințitului Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei a fost depus marți dimineață, 8 ianuarie 2013, în Catedrala Arhiepiscopală din Buzău unde credincioșii vor putea merge pentru a aduce un ultim omagiu.

Sicriul a fost adus la Buzău în noaptea de luni spre marți, în jurul orei 01:00, fiind depus în Catedrala voievodală „Adormirea Maicii Domnului”. În această dimineață, începând cu ora 8:00, a fost oficiată Sfânta Liturghie de către un sobor de preoți și diaconi din administrația eparhială.

În continuare, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, ca delegat al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, trupul a fost depus, începând cu orele 10:00, în noua Catedrală Arhiepiscopală „Înălțarea Domnului” și „Sfinții Trei Ierarhi”, ctitoria Înaltpreasfințitului Părinte Epifanie. Alături de Înaltpreasfinția Sa a fost prezent și Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

„Iată că a plecat din viața aceasta aproape slujind. Ieri a oficiat Sfânta Liturghie, după care a plecat spre județul Vrancea având o dragoste deosebită față de Mănăstirea Brazi a Sfântului Teodosie. Înaltpreasfințitul Epifanie a fost un mare liturghisitor, iubitor de cultură, mare ctitor de lăcașuri sfinte la curbura Carpaților, un ierarh misionar, dar mai presus de toate liturghisitor și dârz. A fost un ierarh exigent în sensul foarte frumos al cuvântului, un om al ordinii și al disciplinei care face mult bine clerului și credincioșilor, nu numai din eparhia lui, ci și din Biserica Ortodoxă Română. A fost un ierarh al neamului, patriot și toate aceste lucrări deosebite le-a urmat cu multă jertfelnicie timp de 30 de ani la Buzău. Înaltpreasfințitul Epifanie rămâne fără îndoială unul din ierarhii mari din lungul șir de vlădici din parcursul celor cinci secole intrând în primii cei mai importanți ierarhi ai Buzăului și Bisericii Ortodoxe Române”, a declarat pentru Radio TRINITAS Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.

Slujba de înmormântare va avea loc joi, 10 ianuarie 2013, începând cu orele 11:00 până la orele 13:00, și va fi oficiată în Catedrala Arhiepiscopală din Buzău.

Până la alegerea noului ierarh titular al acestei eparhii, locțiitor de Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei va fi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în calitate de Mitropolit al Munteniei și Dobrogei, care va fi pomenit la sfintele slujbe, ca Locțiitor de Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei, în toate bisericile și mănăstirile din cuprinsul acestei arhiepiscopii.

Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Epifanie Norocel

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Epifanie s-a născut la 14 decembrie 1932, în comuna Mălini, județul Suceava, din părinții Dumitru și Victoria Norocel, agricultori, primind la botez numele Gavril.

Școala elementară a urmat-o în comuna natală. În anul 1948, a intrat în obștea Mănăstirii Râșca din județul Suceava.

Mănăstirea Rașca – ctitoria de la 1542 a domnului Moldovei, Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, și a episcopului-cărturar Macarie al Romanului, primul mare cronicar moldovean – a fost locul unde Înaltpreasfințitul Părinte Episcop EPIFANIE și-a început, ca frate de mănăstire, ucenicia pe lungul făgaș al slujirii Bisericii lui Hristos, drum de slujire care a început în 1948 și a culminat în 1975, prin alegerea și hirotonirea Înaltpreasfinției Sale ca Arhiereu al Bisericii noastre, în calitate de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, cu reședința la Constanța.

Fratele Gavril Norocel a parcurs, cât a stat în această lavră moldavă, toate „treptele” ascultărilor călugărești, începând de la „munca de jos” și până la a fi ucenic la stăreție, în vremea părintelui Epifanie Acatrinei, care i-a fost, un timp, și duhovnic; după trei ani de deplină ascultare în Râșca, starețul Epifanie l-a îndrumat pe fratele Gavril Norocel și a insistat ca el să urmeze cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț. Patru ani a fost elev al acestui seminar, iar anul al V-lea l-a făcut la Seminarul Teologic de la Curtea de Argeș, unde și-a încheiat studiile teologice seminariale. A fost, așadar, elev seminarist din 1951 până în 1956.

Fiind încă seminarist la Neamț, la 14 aprilie 1953, înainte de a împlini vârsta de 21 ani, a fost călugărit în Mănăstirea Neamț de către mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei și Sucevei. A primit, la călugărire, numele Sfântului Ierarh Epifanie, arhiepiscopul Ciprului, Părinte al Bisericii și scriitor bisericesc din veacurile al IV-lea-al V-lea, și chiar și-a dorit acest nume, în semn de recunoștință pentru starețul său de la Mănăstirea Râșca, părintele Epifanie Acatrinei, fost viețuitor la vestita Mănăstire Secu.

În același an, la 25 mai, mitropolitul Sebastian l-a hirotonit ierodiacon.

Între anii 1956-1957, a fost profesor la Școala Monahală de la Mănăstirea Dragomirna, timp în care a îndeplinit, în această mănăstire, și ascultarea de locțiitor de stareț.

În 1957, și-a început studiile universitare la Institutul Teologic de Grad Universitar din București. În ianuarie 1959, în urma propunerii consiliului profesoral al institutului și cu aprobarea patriarhului Justinian Marina, a fost trimis, pentru continuarea studiilor, la Academia Teologică din capitala Bulgariei, Sofia, unde își ia licența în Teologie, în anul 1961. În luna septembrie a aceluiași an, a susținut la Institutul Teologic de Grad Universitar din București examenul de echivalare a studiilor urmate în Bulgaria, după care a promovat examenul de admitere la doctorat, în cadrul aceleiași unități de învățământ teologic superior.

Primul an de doctorat (1961-1962) l-a urmat la București, iar în 1962, în noiembrie, a fost trimis de către Patriarhia Română, pentru continuarea studiilor de doctorat, ca aspirant, la Academia Teologică din Mănăstirea „Sfânta Treime” de la Zagorsk, lângă Moscova. De aici, s-a întors în Țară în iunie 1964, după care a fost rânduit la Mănăstirea Putna ca slujitor la biserică și cu ascultarea de ghid al acestui așezământ călugăresc.

După ascultările îndeplinite la Mănăstirea Putna (1964-1965), la 1 martie 1965 a fost numit, de către Mitropolia Moldovei și Sucevei, profesor la Seminarul Teologic de la Neamț.

La 1 ianuarie 1967, mitropolitul dr. Iustin îl hirotonește ieromonah și, cu aceeași dată, îl numește director al Seminarului Teologic de la Neamț, funcție pe care o deține până la 1 ianuarie 1971, când este numit stareț al marii lavre a Moldovei, Mănăstirea Neamț.

Înaltpreasfințitul EPIFANIE, după preluarea stăreției, a continuat să fie profesor la Seminarul nemțean până la încheierea anului școlar 1970-1971.

În 1968, primise, deja, rangul de protosinghel, fiind hirotesit de chiriarhul locului, cu prilejul hramului Mănăstirii Neamț, „Înălțarea Domnului”, iar la 1 ianuarie 1971, cu aprobarea Sfântului Sinod, i-a fost acordat rangul de arhimandrit, fiind hirotesit de către același mitropolit dr. Iustin Moisescu în Catedrala mitropolitană din Iași.

Tot în această perioadă, între anii 1966 și 1968, și-a continuat studiile de doctorat în Teologie la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, iar în martie 1971 a susținut, aici, examenul de admisibilitate pentru absolvirea acestor cursuri.

La 16 octombrie 1975, Înaltpreasfințitul Părinte EPIFANIE a fost ales de către Sfântul Sinod, în unanimitate, în postul de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, cu titulatura de „Tomitanul”, avându-și reședința la Constanța.

La data de 9 noiembrie 1975, Înaltpreasfinția Sa a fost hirotonit Arhiereu, în Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, în cadrul festivităților consacrate ridicării Episcopiei Dunării de Jos la rangul de Arhiepiscopie a Tomisului și Dunării de Jos, cu sediul arhiepiscopal la Galați.

În cei șapte ani cât a fost Episcop-Vicar la Constanța, Înaltpreasfințitul EPIFANIE a avut, în cuprinsul întregii Eparhii a Tomisului și Dunării de Jos – care era alcătuită din județele Constanța, Tulcea și Galați – o bogată activitate misionară, gospodărească și culturală.

La 25 aprilie 1982, Colegiul Electoral Bisericesc, convocat de Sfântul Sinod, l-a ales pe Înaltpreasfințitul Episcop-Vicar EPIFANIE Tomitanul ca Episcop al Eparhiei Buzăului.

În duminica de 4 iulie 1982, în Catedrala episcopală din Buzău, Înaltpreasfințitul EPIFANIE a fost întronizat, solemn, ca Episcop al Buzăului, de către însuși patriarhul dr. Iustin Moisescu, cu participarea unui sobor de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române și în prezența unui mare număr de profesori universitari de la Facultățile de Teologie, profesori de seminar, arhimandriți, stareți, starețe, preoți, diaconi, călugări și credincioși mireni veniți la această mare și emoționantă ceremonie.

În mai 1996, a inițiat și patronat festivitățile consacrate rânduirii Sfântului Mucenic Sava ca ocrotitor spiritual al Municipiului Buzău și al Eparhiei Buzăului și Vrancei, slujind împreună cu mitropolitul Antonie al Transilvaniei, cu Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit NIFON al Târgoviștei (pe atunci, Episcop al Sloboziei și Călărașilor) și cu Înaltpreasfințitul Episcop Dr. CASIAN al Dunării de Jos.

La nivelul Episcopiei Buzăului și Vrancei, Înaltpreasfințitul Părinte Episcop EPIFANIE, chiar din primul an de arhipăstorire, – 1982, – a întărit ordinea și disciplina, atât la Centrul Eparhial, cât și în întreaga Eparhie, la protoierii, în parohii, mănăstiri și schituri.

A publicat articole, studii, recenzii în revistele bisericești de specialitate și este autorul mai multor lucrări, în special de istorie bisericească:

Pagini din istoria veche a creștinismului la români, Buzău, 1986;

În slujba credinței străbune și a înțelegerii între oameni, Buzău, 1987;

Mănăstirea Ciolanu, Buzău, 1987;

Ctitorii voievodale în Eparhia Buzăului, Buzău, 1988;

Slujitori ai Legii strămoșești, Buzău, 1991;

Sfântul Sava de la Buzău (Gotul), Buzău, 1996;

Episcopul Dionisie Romano – promotor al culturii și al emancipării Neamului, Buzău, 2006.

Tot în domeniul cultural, trebuie amintit că Înaltpreasfințitul Părinte Episcop EPIFANIE a înființat, în iulie 2007, Muzeul bisericesc al Eparhiei Buzăului și Vrancei, în clădirea veche a Seminarului Teologic „Chesarie Episcopul”.

Înaltpreasfințitul Părinte Episcop EPIFANIE a reînființat Școala de cântăreți bisericești (de 3 ani), din cadrul Seminarului de la Buzău, a înființat Seminariile Teologice Liceale Monahale „Sfântul Ierarh Epifanie, arhiepiscopul Ciprului” de la Mănăstirea Rătești (1996) și „Sfântul Grigorie Palama” de la Mănăstirea Ciolanu (1997), acesta din urmă și-a întrerupt activitatea în anul 2003, a redobândit, după mulți ani de luptă, clădirea nouă a Seminarului Teologic Liceal „Episcopul Chesarie” din Buzău, a reactivat revista eparhială Glasul Adevărului, a inițiat și a îndrumat masivele lucrări de la Catedrala episcopală, paraclisul Episcopiei și Reședința episcopală, precum și la clădirea Cancelariei episcopale și a Seminarului din Buzău, lucrări deja terminate, apoi s-a preocupat și se preocupă de restaurarea a numeroase biserici din parohii și din mănăstiri și de construirea unui impresionant număr de biserici și paraclise noi pe tot cuprinsul Eparhiei.

La inițiativa Înaltpreasfinției Sale, în anul 2005 a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sfinților locali, Ierarhul Mucenic Teodosie de la Brazi, mitropolitul Moldovei și Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului.

De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a început lucrările la noua Catedrală episcopală „Înălțarea Domnului” și „Sfinții Trei Ierarhi” din Buzău, lăcaș de cult sfințit de Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL la data de 8 noiembrie 2009 când a vut loc ridicarea Eparhiei la rang de Arhiepiscopie; a reactivat și înființat 30 de mănăstiri și schituri, după 1989, în cele două județe ale Eparhiei (Buzău și Vrancea); a sprijinit lucrarea social filantropică la nivelul parohiilor, dar și la Centrul Eparhial din Buzău, prin înființarea unor instituții de ocrotire a persoanelor defavorizate, indiferent de vârstă; a dus și duce, din 1990 încoace, o luptă continuă pentru redobândirea terenurilor și a drepturilor legitime ale Centrul Eparhial-Buzău, ale tuturor mănăstirilor și schiturilor și ale parohiilor din cuprinsul Eparhiei Buzăului și Vrancei; a desfășurat – și desfășoară – un adevărat și neobosit apostolat pentru apărarea și păstrarea dreptei noastre credințe strămoșești, pentru afirmarea și sporirea demnității Episcopiei de la Curbura Carpaților, a Bisericii noastre Ortodoxe Naționale.

Din inițiativa Înaltpreasfinției Sale, în Eparhia Buzăului și Vrancei s-au construit peste 250 de biserici și paraclise la parohii și mănăstiri, precum și 6 catedrale în municipiile din cuprinsul Eparhiei.

De asemenea s-au înființat peste 270 de parohii.

Comentarii Facebook


Știri recente