Suferinţele părintelui Marcu (Constantin) Dumitru (II)

Aflat în Gherla, la 22 februarie 1955 Constantin Dumitru înaintează un memoriu către conducerea Ministerului Afacerilor Interne în care explică abuzurile la care fusese supus de către Securitate. În iulie 1955 este mutat la Jilava, în vederea procesului de la Bucureşti. Conform Decretului nr. 421/1955, prin Decizia penală nr. 1412 din 17 decembrie 1955 este graţiat. Este eliberat la 15 aprilie 1956 din penitenciarul Jilava.

Încă din timpul detenţiei de la Aiud, Constantin Dumitru se gândise să intre în viaţa monahală. Vizitează mănăstirile Plumbuita şi Antim, se întâlneşte cu Felix Dubneac, îl găseşte pe părintele Benedict Ghiuş, care îi recomandă să meargă la Cernica pentru încercarea duhovnicească. Totuşi, o vreme locuieşte la domiciliul din Ploieşti, intrând în legătură cu foşti cunoscuţi din perioada interbelică sau din vremea detenţiei. În duminici şi sărbători sau în alte ocazii se întâlneşte cu aceştia, mai ales în biserici din Ploieşti. Îl regăseşte pe bunul său prieten din temniţa Aiudului, Anghel Papacioc, acum duhovnicul Arsenie de la Mănăstirea Slatina. Îi devine ucenic părintelui Arsenie, pentru care la 15 august 1957 intră ca frate în Slatina voievodală.

Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente