14 L Sfânta şi Marea Luni Sf. Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului; Sf. Martin Mărt., Episcopul Romei; Sf. Muceniţă Tomaida;

1.    În Sfânta şi Marea Luni “se face pomenirea fericitului Iosif cel preafrumos şi a smochinului care s-a uscat prin blestemul Domnului”.

„De astăzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Înainte de altele, este luat ca preînchipuire a Domnului, Iosif cel preafrumos. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila. Invidiat de fraţii săi din pricina unor visuri, a fost ascuns mai întâi într-o groapă. Tatăl lui este înşelat de fiii lui printr-o haină muiată în sânge, spunându-i-se că a fost răpit şi a fost mâncat de fiare sălbatice. În urmă a fost vândut ismailiţilor cu treizeci de arginţi, iar aceştia la rândul lor îl vând lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului. Pentru că stăpâna lui s-a mâniat pe el din pricina curăţeniei tânărului, că n-a voit să săvârşească nelegiuirea, a fugit lăsând în mâna ei haina sa. Ea l-a vorbit de rău stăpânului său, aşa că Iosif a căpătat temniţă grea şi lanţuri. Apoi, în urma tălmăcirii unor visuri, a fost scos din închisoare, înfăţişat faraonului şi a fost pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul împărţirii grâului a fost cunoscut iarăşi de fraţii săi. Trăind într-un chip minunat toată viaţa lui, a murit în Egipt şi s-a arătat un om mare prin înţelepciune, pe lângă alte fapte bune ale sale.

Iosif este preînchipuirea lui Hristos. Şi Hristos a fost invidiat de iudeii cei de acelaşi neam cu el, a fost vândut de ucenicul lui cu treizeci de arginţi, a fost închis într-o groapă întunecoasă, în mormânt. Sculându-se de acolo prin El Însuşi împărăţeşte peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere, conduce toată lumea şi ca un iubitor de oameni ne răscumpără prin darea hranei celei de Taină, dându-se pe El Însuşi pentru noi şi ne hrăneşte cu pâinea cerească, cu Trupul Lui cel purtător de viaţă. Pentru aceasta facem astăzi pomenire preafrumosului Iosif.

În aceeaşi zi mai facem pomenire şi de smochinul cel care s-a uscat, pentru că dumnezeieştii evanghelişti Matei şi Marcu adaugă după întâmpinarea Domnului cu stâlpări în Ierusalim această minune. Marcu spune: «Iar a două zi ieşind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Şi văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă de va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului: «Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac». Iar Matei spune: «Iar a doua zi, întorcându-Se în cetate a flămânzit. Şi vă¬zând un smochin lângă cale, a venit la el şi n-a găsit nimic în el decât numai frunze. Şi i-a zis lui: «În veci să nu se mai facă rod în tine». Şi îndată s-a uscat smochinul».

Sinagoga iudeilor este un smochin, în care Mântuitorul n-a găsit rod potrivit, ci numai umbra legii; de aceea a luat şi legea de la ei şi i-a făcut cu totul netrebnici. Dar dacă cineva ar întreba: «Pentru ce oare un pom neînsufleţit s-a uscat prin blestem dacă n-a greşit cu nimic?». Unul ca acesta să afle că iudeii care-L vedeau pe Hristos că făcea tuturor totdeauna bine şi că n-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, socoteau că are numai puterea de a face bine şi nicidecum puterea de a face rău. Dar Stăpânul, fiind iubitor de oameni, n-a vrut să arate asupra oamenilor că poate face rău. Ca să convingă deci poporul cel nerecunoscător că are putere îndestulătoare şi spre a pedepsi, ca un bun nu vrea să-Şi arate puterea Sa de a pedepsi vreun om, ci cu ceva care are o fire neînsufleţită şi nesimţitoare. Mai este însă şi o pricină tainică a uscării smochinului ajunsă până la noi din bătrâni înţelepţi, după cum zice Isidor Pelusiotul. Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui şi-au făcut acoperământ strămoşii noştri călcători de poruncă. Din pricină că n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului. Iar că păcatul se aseamănă cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceaţa plăcerii, lipiciunea păcatului, iar în urmă usturimea şi iuţimea conştiinţei. Istoria smochinului a fost aşezată aici pentru a ne îndemna la umilinţă, după cum istoria lui Iosif a fost aşezată pentru a ne înfăţişa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găseşte în el odihnă, a doua zi, adică după viaţa aceasta de acum, îl usucă prin blestem şi-l trimite în focul veşnic. Smochinul uscat din Sfânta Evanghelie este ca un stâlp cu totul uscat, care îngrozeşte pe cei care nu fac rod potrivit de virtute. Pentru rugăciunile preafrumosului Iosif, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.”(„Deniile din Postul Mare”, Editura TRINITAS, 1999)


Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului - s-a născut la 1674 în satul Gledin (judeţul Bistriţa Năsăud de astăzi) şi a primit la botez numele de Petru. Familia i-a oferit o educaţie creştină, tatăl său Eftimie fiind preot, iar mama sa Ana era o femeie credincioasă. După ce a trecut pe la mănăstirea Durău, Sfântul Pahomie a fost adus la Mănăstirea Neamţ, în anul 1694, de către rudeniile sale, ieromonahii Dosoftei, Sofronie, Mardarie, Iosif şi Lazăr. A petrecut în chinoviile Neamţului ca frate, după rânduială, apoi în anul 1697, când avea vârsta de 23 de ani, a depus voturile monahale, primind numele de Pahomie. În 1697, când polonezii au pus stăpânire pe cetatea Neamţului, soborul mănăstirii a plecat cu icoana făcătoare de minuni a Preacuratei şi cu alte odoare, aşezându-se la Strâmba, un schit al mănăstirii Neamţu, din părţile Tutovei. Sfântului Pahomie i s-a rânduit aici ascultarea de paraclisier, ascultare pe care a primit-o şi la întoarcerea obştii la Neamţ în anul 1700. Nu după mult timp, pentru râvna lui duhovnicească, a fost hirotonit preot, fiind rânduit şi mare eclesiarh al Mănăstirii. În anul 1702, când egumenul Mănăstirii, Ioan, a trecut la Domnul, Ieromonahul Pahomie, care nu avea nici 30 de ani, a fost numit stareţ. În anul 1704, plecat să-l întâlnească pe Sfântului Dimitrie al Rostovului, apoi în anul 1706, Cuviosul Pahomie a mers la Kiev să se închine sfintelor moaşte din Lavra Pecerska, Ucraina. Întorcându-se în ţară, a mers la Mănăstirea Neamţ, însă dorind o viaţă plină de linişte a refuzat să fie numit egumen. Apoi, s-a stabilit la poalele muntelui Chiriacu, în apropiere de mănăstire, împreună cu câţiva ucenici, iubitori de linişte, Sofronie, Macarie Lazăr şi Ioanichie, unde au ridicat câteva chilii. După moartea Episcopului Lavrentie de la Roman, Sfântul Pahomie a fost ales episcop la 18 decembrie 1706. După şapte ani şi trei luni de păstorire, la 1 martie 1714, Episcopul Pahomie s-a retras din scaunul arhieresc, s-a întors la Mănăstirea Neamţ, unde a stat numai patru zile, după care s-a dus la sihăstria sa de lângă muntele Chiriacu. Aici, cu sprijinul ucenicilor, s-a apucat de zidirea sfântului lăcaş al bisericii, alegându-i ca hram Acoperământul (Pocrovul – numele schitului până astăzi) Maicii Domnului, care se sărbătoreşte la 1 octombrie. Spre sfârşitul anului 1716 în timpul luptelor pentru domnie, Sfântul Pahomie a fost nevoit să plece în Transilvania, apoi în Polonia. După cinci luni, Cuviosul s-a întors la Pocrov, dar pentru că domnitorul îl bănuia că a avut legături cu răsculaţii şi cu austriecii, a fost nevoit să plece din nou în pribegie lăsând schitul în seama ucenicului său, Sofronie. La Marea Lavră Pecerska din Ucraina a fost primit cu cinste şi cu bucurie, aici trecând la cele veşnice în anul 1724. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, în şedinţa din 14-15 noiembrie 2006 a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, având ziua de sărbătorire pe 14 aprilie. Proclamarea solemna a canonizării Sfântului Pahomie, Episcopul Romanului a avut loc în data de 14 aprilie 2007 în localitatea Gledin, judeţul Bistriţa-Năsăud. Tot astăzi, Biserica Ortodoxă pomeneşte pe Sfântul Martin Mărturisitorul, Episcopul Romei şi pe Sfânta Muceniţă Tomaida.


14.04.2014 | 00:00

Galerie foto

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel
Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la începutul anului şcolar 2014-2015:

Fiecare început de an şcolar reprezintă deopotrivă un moment de bucurie şi de emoţie pentru copii, mai...

Ştiri Patriarhie

Pentru prima dată după 160 de ani, Sfântul Irodion de la Mănăstirea Lainici a revenit în Bucureştiul natal. Sfintele sale moaşte,...
Creștinii ortodocși au sărbătorit duminica aceasta, la 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci. Numeroase locașuri de cult din...
Eroii neamului au fost pomeniți astăzi, 13 septembrie 2014, în Munții Bucegi, în apropierea crucii de pe vârful Caraiman. Pe...
Sute de credincioși bucureșteni au venit astăzi, 14 septembrie 2014, la biserica „Sfântul Vasile-Victoria” să se închine...
La Mănăstirea prahoveană Sfânta Cruce – Caraiman s-a desfăşurat, astăzi, 12 septembrie 2014, sub preşedinţia...