În ziua de prăznuire a Schimbării la Faţă a Domnului, sâmbătă, 6 august 2016, Schitul Cetăţuia din judeţul Buzău şi-a sărbătorit hramul. Programul liturgic a început vineri seară, 5 august, cu slujba Privegherii, oficiată de părintele protosinghel Ioachim Nicolae, duhovnicul aşezământului monahal, alături de alţi preoţi şi diaconi, informează Dragoş Oltean, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, în biserica veche a schitului, închinată acestui mare praznic împărătesc. La final, a fost săvărşită şi o slujbă de pomenire pentru ctitorii aşezământului, trecuţi la cele veşnice.
Cu acest prilej, Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, a hirotesit-o pe monahia Varsanufia Folea în egumenă a Schitului Cetăţuia.
În cuvântul de învăţătură, ierarhul a explicat semnificaţiile duhovniceşti ale sărbătorii din 6 august.
Momentul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, de care s-au bucurat trei dintre ucenicii Săi – Petru, Iacob şi Ioan – este de o importanţă covârşitoare, deoarece, pe muntele Taborului, Mântuitorul ne-a arătat, cu puţin timp înainte de Sfintele Pătimiri, cum avea să fie trupul Său după Înviere; un trup transfigurat, adică pnevmatizat sau spiritualizat, care, deşi dădea impresia de materialitate, era impregnat de energie, revărsând lumină asupra celor din jur. Lumina ce ţâşnea din interiorul trupului lui Hristos transfigurat erau, de fapt, energiile divine necreate ce izvorăsc din fiinţa dumnezeiască, pe care Domnul Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, o deţinea în mod integral, dar pe care nu Şi-a descoperit-o, decât în acel moment extraordinar. Iar aceasta a făcut-o pentru a-i convinge pe discipolii Săi că El este mai mare decât Moise şi Ilie – simbolurile Legii şi ale proorocilor Vechiului Testament – şi că numai cel ce crede în El, ca Fiu al lui Dumnezeu întrupat, răstignit şi înviat, primeşte în Biserică, prin lucrarea Duhului Sfânt, o energie divină asemănătoare, care le sfinţeşte viaţa.
O astfel de energie necreată am primit şi noi, când am fost botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, prin Sfânta Taină săvârşită de slujitorii canonici ai Bisericii lui Hristos. Prin afundarea în apa sfinţită din cristelniţă, omul cel vechi din fiinţa celui ce se botează moare, dar înviază întru Hristos un om nou, pe care Dumnezeu-Tatăl îl înfiază, socotindu-l frate duhovnicesc al unicului Său Fiu, Domnul Hristos, Cel Ce S-a jertfit pe cruce tocmai pentru a-i conferi omului o nouă identitate. Energia divină necreată pe care o primim de la Hristos, prin Duhul Sfânt, în Sfintele Taine săvârşite de urmaşii Sfinţilor Apostoli (arhierei şi preoţi), în Biserică, se numeşte har; de reţinut că numai prin această putere divină este posibilă unirea noastră cu Dumnezeu.
Din norul luminos apărut în momentul transfigurării lui Hristos, umbrindu-i pe cei trei ucenici, s-a auzit şi glasul Tatălui din ceruri, Care L-a prezentat pe Mântuitorul drept Fiul Său Cel iubit, întru Care a binevoit să împlinească lucrarea de mântuire a neamului omenesc (cf. Matei 17, 5). Cuvintele respective fuseseră rostite şi la Teofanie, cu prilejul Botezului Domnului în râul Iordan, însă, pe Tabor, Dumnezeu-Tatăl a adăugat un îndemn, adresat nu numai celor trei reprezentanţi ai colegiului apostolic, ci tuturor oamenilor: «pe Acesta ascultaţi-L»; cu alte cuvinte, împliniţi tot ceea ce v-a învăţat El, în timpul vieţuirii Sale pământeşti, şi din care esenţialul îl găsim în Sfânta Sa Evanghelie. Aşadar, nu este suficient să auzim cuvintele lui Hristos doar cu urechile, ci să le ascultăm cu mintea şi cu inima, iar voinţa să ne-o încordăm, pentru a le întrupa în faptă, spre folosul nostru sufletesc şi spre slava lui Dumnezeu“, a spus Înaltpreasfinţia Sa.
***
Schitul Cetăţuia este situat la aproximativ 2 kilometri de Mănăstirea Ciolanu, pe un platou ascuns de codrii seculari dominaţi de fagi şi stejari. Biserica veche a schitului, cu hramul Schimbarea la Faţă, a fost ridicată, între anii 1854-1862, prin strădania singhelului Iosif şi a ucenicilor săi, Eftimie şi Isidor, cu ajutorul episcopului Filothei al Buzăului şi al unor creştini.
