Biserica cu hramurile Soborul Maicii Domnului şi Sfântul Nicodim de la Tismana din cartierul bucureştean Balta Albă a fost sfinţită duminică, 4 octombrie 2015.
Patriarhul României a oficiat slujba de târnosire
Slujba de târnosire a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop Vicar Patriarhal, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.
Din soborul slujitor au făcut parte şi Părintele Arhim. Veniamin Goreanu, Consilier Administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Părintele Florin Busuioc, Protoiereul Protopopiatului Sector 3 Capitală, Părintele Ion Armași,Protoiereul Protopopiatului Sector 4 Capitală, Părintele paroh Valentin Buşe, preoţi şi diaconi din Bucureşti.
Slujba de sfinţire a fost precedată de Sfânta Liturghie oficiată de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul.
Să nu răspundem niciodată la răutate cu răutate ca să nu înmulţim răul în lume
În cuvântul de învăţătură rostit, Patriarhul României a făcut referire la iubirea vrăjmaşilor. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat că Mântuitorul, prin porunca de a iubi pe vrăjmaşi, ne cere să depăşim egoismul din noi.
„Prin porunca pe care o dă Hristos de a iubi pe vrăjmaşi ne cere de fapt să ne schimbăm natura noastră, să depăşim egoismul din noi, deoarece pentru omul creat după Chipul lui Dumnezeu natural este numai binele, răul nu este natural, ci este o decădere, o degradare a naturii umane. De aceea, Mântuitorul Iisus Hristos îndeamnă să facem numai binele. Răul nu poate fi justificat. Trebuie să răspundem cu bunătate tot timpul, chiar şi atunci când alţii se poartă rău. Să nu răspundem niciodată la răutate cu răutate ca să nu înmulţim răul în lume”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Ca să putem ierta pe vrăjmaşi trebuie să cerem iubirea milostivă şi smerită a lui Hristos
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că această poruncă a iubirii vrăjmaşilor este uşor de îndeplinit dacă îi cerem ajutorul lui Dumnezeu.
„Noi nu putem adesea iubi pe cei care ne-au ajutat, uităm adesea pe părinţi, pe profesori, pe binefăcătorii noştri, în schimb ţinem minte răul pe care l-au făcut alţii nouă prin cuvânt sau prin faptă. Ţinem minte multă vreme dacă cineva ne-a jignit sau ne-a păgubit, uităm însă repede binefacerile. De aceea, pentru a răspunde la răutate cu bunătate, trebuie să cerem ajutorul lui Dumnezeu. Trebuie să începem a ne ruga pentru vrăjmaşi. La început nu putem ierta uşor, dar dacă ne rugăm pentru mântuirea lor şi cerem ca Dumnezeu să ne întărească, atunci primim iubire din iubirea milostivă şi smerită a lui Hristos care pe Cruce nu S-a răzbunat, nu a blestemat pe cei care i-au făcut rău, ci S-a rugat zicând: «Părinte iartă-le lor că nu ştiu ce fac». Deci, nu putem împlini porunca lui Hristos fără ajutorul Lui. De aceea, Mântuitorul a spus «Fără Mine nu puteţi face nimic», adică nimic bun. Ca să putem ierta pe vrăjmaşi trebuie să cerem iubirea milostivă şi smerită a lui Hristos. Această iubire milostivă a lui Hristos ne face asemenea lui Dumnezeu Tatăl, ne face fiii celui Preaînalt, ne face milostivi”, a spus Preafericirea Sa.
Îndrumarea Bisericii este să ne rugăm pentru îndreptarea vrăjmaşilor
„Îndrumarea Bisericii este să ne rugăm pentru îndreptarea vrăjmaşilor”, a mai evidenţiat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
„Această îndrumare de a ne ruga pentru îndreptarea vrăjmaşilor, pentru schimbarea lor în bine, este singura atitudine sănătoasă duhovniceşte. De ce? Pentru că atâta timp cât memorăm în sufletul nostru răul pe care ni l-au făcut alţii, prin cuvânt sau prin faptă, păstrăm în noi răutatea lor. Memorând răutatea lor, aceasta devine răutatea noastră ca dorinţă de răzbunare şi o purtăm în noi ca pe o otravă ascunsă, ca pe o legătură nedezlegată. De aceea, iertarea vrăjmaşilor este un bine mai întâi pentru noi înşine, pentru că ne eliberăm de greutatea dorinţei de răzbunare. Când Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să nu răspundem la răutate cu răutate, de fapt El ne îndeamnă să lucrăm pentru însănătoşirea sufletului omului”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României.
Cei care zidesc biserici iau chipul luminos al bisericii zidite în sufletul lor
La final, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a adresat felicitări pentru construirea lăcaşului de cult sfinţit astăzi şi a arătat că zidirea unei biserici este o dificultate, dar şi o mare demnitate.
„Nu este o demnitate mai mare în lumea aceasta decât de a construi, de a zidi biserici, case ale Preasfintei Treimi, ale lui Hristos. Una din cântările de la sfârşitul slujbei spune: «Această biserică Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o, Duhul Sfânt a luminat-o, a sfinţit-o». Această demnitate este mare, de aceea în ecteniile noastre ctitorii sunt numiţi fericiţii şi pururi pomeniţii ctitori; ei sunt pomeniţi şi când nu mai au pe nimeni din familie, când trec la Domnul, aceştia sunt pururi pomeniţi. Cei care zidesc biserici iau chipul luminos al bisericii zidite în sufletul lor şi când se prezintă în faţa Preasfintei Treimi chipul bisericii zidite de ei se vede ca o lumină mai strălucitoare pentru că sunt oamenii care au împrumutat mâinile lor Preasfintei Treimi. Aşa să înţelegem cântarea «Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o, Duhul Sfânt a luminat-o, a sfinţit-o»: Preasfânta Treime a construit biserica dar împrumutând mâinile celor care au lucrat şi celor care făcut o donaţie şi au contribuit cu munca lor. Deci, Hristos zideşte biserică dar prin Trupul Său tainic: clerul şi credincioşii în împreună lucrare. Deci, iată cum astăzi, până la sfinţire, această biserică a fost darul acestei comunităţi, acestei parohii către Hristos, către Sfânta Treime, după sfinţirea ei ea devine casă a Sfintei Treimi, darul lui Dumnezeu către oameni. Noi i-am oferit lui Dumnezeu lucruri trecătoare: lemn, ciment, sticlă, cărămidă, dar primim daruri netrecătoare. Oferim lui Dumnezeu lucruri din lumea aceasta şi primim arvuna vieţii veşnice cereşti. Acest schimb de daruri se face prin lucrarea minunată a zidirii şi sfinţirii bisericii, darul nostru către Dumnezeu până la sfinţire şi acum darul lui către noi, darul prezenţei iubirii lui sfinţitoare şi mântuitoare în mijlocul nostru”, a mai precizat Preafericirea Sa.
Distincţii pentru ostenitori
La final, Patriarhul României a oferit, în semn de apreciere, mai multe distincţii persoanelor care s-au implicat în mod deosebit în realizarea lucrărilor la această parohie.
Părintele paroh Valentin Buşe a fost hirotesit iconom-stavrofor. Părintele Constantin Sergiu Nicolaescu, precum şi diac. Andrei Mănescu, slujitori la această biserică, au primit Diploma Omagială Sfântul Ioan Gură de Aur cu medalie. Distincţia de vrednicie cu chipul Sfântului Dimitrie cel Nou a fost acordată Consiliului Parohial, iar Distincţia de vrednicie cu chipul Maicii Domnului a fost conferită doamnei preotese Nicoleta Buşe, precum şi Comitetului Parohial. De asemenea, cu acest prilej, au mai fost acordate distincţii şi altor reprezentanţi ai instituţiilor locale.
***
Biserica cu hramurile Soborul Maicii Domnului şi Sfântul Nicodim de la Tismana se află în cartierul bucureştean Balta Albă, în zona Pieţei Titan II – Miniş. Piatra de temelie a lăcaşului de cult a fost aşezată în 20 iunie 2003. Biserica a fost ridicată în decurs de cinci ani cu ajutorul enoriaşilor şi al preotului paroh Buşe Dumitru Valentin. Pictura a fost realizată între anii 2009 – 2011 de către pictorii: Arhid. Gabriel Sibiescu şi domnul Valeriu Stoica. Biserica construită în stil bizantin, în formă de cruce, are o lungimea de 20 m, lăţimea de 7 m, iar înălţimea turlei de 18 m.
