Sfinții Iosif și Chiriac de la Bisericani sărbătoriți în Biserica Ortodoxă Română

Sfânt Cuvios Iosif de la Bisericani s-a născut în secolul al XV-lea în ținutul Neamț. A intrat în obștea Mănăstirii Bistrița. S-a retras într-o peșteră din pustia de pe Valea Iordanului, întemeind prima mănăstire românească cunoscută în Țara Sfânta. Fiind nevoit să părăsească Locurile Sfinte din cauza invaziei arabilor, cuviosul Iosif, împreună cu ucenicii, s-a întors în Moldova, la Mănăstirea Bistrița, și s-a așezat cu obștea pe un munte înalt din apropierea acesteia, fiind primul sihastru cunoscut în acel loc și întemeietorul Schitului Bisericani (al evlavioșilor). Sporind numărul ucenicilor, iar biserica cu hramul „Buna – Vestire’ pe care o ridicase cu ajutorul acestora fiind incendiată de turci, în anul 1492, în apropierea peșterii unde s-a nevoit, cuviosul a înălțat împreună cu obștea o biserică de lemn, ale cărei urme se văd până astăzi, la 200 de metri de actuala biserică a mănăstirii.

Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani a trăit în secolul al XVII-lea, fiind originar de pe Valea Bistriței. A intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Bisericani și a petrecut 60 de ani din viață în aspre nevoințe într-o peșteră greu accesibilă din apropierea chinoviei sale. Nevoințele sale i-au fost cunoscute și mitropolitului Dosoftei al Moldovei, care a consemnat în lucrarea Viața și petrecerea sfinților pe „părintele Chiriac de la Bisericani, gol și ticăloșit în munte 60 de ani”. Moaștele lui au fost așezate în peștera în care a trăit, peșteră ce se poate vedea și astăzi și în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Încă din secolul al XIX-lea a fost pictat pe frontispiciul bisericii schitului Prodromu din Sfântul Munte, alături de alți sfinți români. După unele ipoteze, se pare că ar fi avut și preocupări de ordin cultural, fiindu-i atribuită însemnarea de pe un Sbornic.

Sfinții cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani au fost canonizați în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5-7 martie 2008, proclamarea oficială având loc la 5 iunie 2008, cu zi de prăznuire 1 octombrie.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente