Să nu ne trândăvim, să omorâm păcatul prin mărturisire, prin lacrimi, prin învinuirea noastră înşine. Nimic nu pierde atât păcatul, ca învinuirea şi osândirea noastră, unită cu pocăinţă şi lacrimi. Ţi-ai osândit păcatul? Ai lepădat povara!
– Şi cine-a spus asta?
– Însuşi Dumnezeu, Care ne judecă: Spune tu fărădelegile tale întâi, ca să te îndreptezi! Te pot întreba: pentru ce te ruşinezi şi te sfieşti să-ţi spui păcatele? Nu le spui unui om, ca să te ocărască! Nu le spui unui împreună-rob, ca să-ţi râdă în faţă! Arăţi rănile tale Stăpânului, Purtătorului de grijă Celui iubitor de oameni, Doctorului.
Crezi că, deşi tu nu le spui, Acela nu le ştie, El, Care cunoaşte faptele înainte de a fi săvârşite? Pentru ce dar nu vrei să spui? Crezi că ajunge mai împovărător păcatul în urma învinuirii ce ţi-o aduci? Nu, mai mic, mai uşor! De asta vrea Dumnezeu să-ţi spui păcatul, ca să te ierte, nu ca să te pedepsească! Nu ca să-ţi afle păcatul tău – pentru ce, când El îl ştie? -, ci ca tu să afli câtă datorie îţi iartă! Vrea ca tu să cunoşti măreţia harului Său, ca să-I mulţumeşti mereu, ca să fii mai zăbavnic spre păcat şi mai grabnic spre virtute. De nu-I spui tu mărimea datoriei, nu vei cunoaşte covârşirea harului. “Nu te silesc, îţi spune Dumnezeu, să vii în mijloc de sobor de oameni şi să ai împrejur mulţi martori! Spune-mi, îndeosebi, numai Mie păcatul, ca să-ţi vindec buboiul şi să te scap de dureri!” De aceea a pus Dumnezeu în noi conştiinţa, pentru că ea ne iubeşte mai mult decât un tată. Un tată, după ce a pedepsit pe copilul său o dată, de două ori, de trei ori, de zece ori, şi vede că nu se îndreaptă, deznădăjduit, îl dezmoşteneşte, îl alungă din casă şi nu-l mai recunoaşte de fiu; conştiinţa însă nu face aşa; dimpotrivă, ea ne spune o dată, de două ori, de trei ori, de mii de ori, şi dacă nu ascultăm, iarăşi ne înfăţişează chipurile şi nălucile păcatelor noastre, acasă, pe stradă, la masă, în piaţă, pe drum, iar adeseori chiar în vise.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Săracul Lazăr, Despre rugăciune… Ed. IMBOR, p. 34.
