Nu este însă lucru chiar atât de ușor să găsești între virtuți pe cea care le întrece pe toate și să-i dai aceleia privilegiul întâietății și cununile victoriei.
„O bărbați și cu noi împreună săraci, căci cu toții suntem săraci și ducem lipsă de harul dumnezeiesc, deși părem că ne întrecem unii pe alții, cu mici măsuri măsurându-ne primiți-ne cuvântarea despre săraci, nu cu sărăcie, ci cu râvnire sufletească, ca să vă îmbogățiți cu bogăția din împărăția cerurilor. Rugați-vă împreună cu mine ca să v-o procurăm și noi cu îmbelșugare și să vă hrănim sufletele cu cuvântarea și să frângem la cei flămânzi pâinea duhovnicească, fie făcând să plouă hrană din cer, ca Moise acela din vremea de demult și dăruindu-vă pâine îngerească, fie hrănind în pustie mii de oameni și până la săturate, cu puține pâini, cum a făcut mai pe urmă Iisus, pâinea cea adevărată și izvorul vieții celei adevărate. Nu este însă lucru chiar atât de ușor să găsești între virtuți pe cea care le întrece pe toate și să-i dai aceleia privilegiul întâietății și cununile victoriei, după cum nici într-o livadă toată înflorită și plină de arome, nu este atât de ușor să găsești pe cea mai frumoasă și mai binemirositoare floare, în timp cea care mai de care ți-atrage după ea mirosul și privirea și te îndeamnă s-o culegi pe ea mai întâi.”
(Sfântul Grigorie Teologul, Despre iubirea despre săraci, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rãdãuților, p. 8 – sursa: doxologia.ro)
