Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului – Născut în jurul anilor 329-330, în familia episcopului Grigorie cel Bătrân, Sf. Grigorie de Nazianz a dăruit Bisericii, alături de bogata moștenire materială, lucruri neprețuite: formularea clasică a învățăturii de credință despre Sfânta Treime și o capodoperă literară creștină, rodul unei sinteze între creștinism și cultura elenistică. Opera sa scrisă face din Sfântul Grigorie de Nazianz cel mai copiat autor în manuscrisele bizantine, după Sfânta Scriptură. Numărat în rândul Sfinților Capadocieni, a studiat retorica în Cezareea, Alexandria Egiptului și la Atena, în spiritul critic al teologiei. Amintind doar două nume ale celor cu care a legat rodnice prietenii, realizăm prestigiul atins de tânărul teolog Grigorie din Nazianz: Sfântul Vasile cel Mare și Fericitul Ieronim, două superlative aparținând unor lumi diferite, orientală, respectiv apuseană.
A fost hirotonit preot, apoi arhiereu, ocupând scaunul episcopal din Sasima, Nazianz, Constantinopol și Arianz. În anul 390 sau 391, trece la cele veșnice, în cetatea Arianz, lăsând toată avuția sa Bisericii. Întreaga sa viață a cunoscut o evoluție graduală, parcurgând toate etapele firești până la înalta demnitate arhierească. Asemenea, și cultura: mai întâi a citit, apoi a vorbit și abia apoi a scris. În timpul studiilor, a acumulat. De la amvon, a împărtășit credincioșilor tainele teologiei. Odată cu „retragerea activă” la Nazianz, după anul 381, cuvintele ce răsunau mai înainte din amvon sunt așternute, în liniște, pe hârtie.
