Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului este sărbătorit în Biserica Ortodoxă Română în fiecare an la 25 aprilie.

Iscusitul dascăl al rugăciunii, Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, a reușit să îmbine, în sihăstriile din ținutul Buzăului și Vrancei, asprimea ascetică a vieții călugărești din Sinai și Athos cu experiența mistică a monahismului slav și cu tradiția isihastă de sihăstrie din sutele de schituri și mănăstiri românești. A făcut din obștea sa o adevărată școală duhovnicească de trăire isihastă. Denumirea „de la Poiana Mărului” se datorează schitului înființat, prin 1730-1733, împreună cu alți 12 ucenici în Poiana Mărului, în Munții Buzăului.

Sfântul Cuvios Vasile s-a născut în anul 1692 în localitatea Poltava din Ucraina. A petrecut mai mulți ani din tinerețea sa în aspre nevoințe în sihăstriile din Rusia, apoi în Munții Moșenski, în apropierea Kievului. Vine în Țara Românească, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brâncoveanu și a Mitropolitului Antim Ivireanu, când viața bisericească și culturală a Țării Românești era în apogeu și se stabileste la Mănăstirea Dălhauti. Timp de 20 de ani, cât a fost stareț la Dălhăuți, Cuviosul Vasile a strâns în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri.

Cuviosul Vasile și-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 1767, lăsând în urmă numeroși ucenici.

Datorită vieții sfinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 4-5 martie 2003, a hotărât ca starețul de la Poiana Mărului să fie trecut în ceata Cuvioșilor Părinți purtători de Dumnezeu și să fie cinstit la data de 25 aprilie, zi în care a trecut la Domnul.

Mai multe detalii despre viața Sfântului a oferit pentru Radio TRINITAS părintele Adrian Ionescu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei: „S-a nevoit întru dobândirea mântuirii, în acest așezământ monahal, vreme de 20 de ani fiind ales și stareț, îndrumător duhovnicesc al acestui schit. Urmat de 12 ucenici, călugări ruși și români, s-a retras în Munții Buzăului, la Poiana Mărului, unde a înființat un așezământ monahal în care viața de zi cu zi se desfășura în rugăciune și muncă urmând tipicul Sfântului Munte Athos. A trăit în curăție sufletească și a fost practicant al rugăciunii inimi deprinzându-i și pe ucenicii săi cu chemarea neîncetată a numelui lui Hristos și a lăsat și scrieri în acest sens, predoslovii la unele opere ale părinților Bisericii. A fost îndrumător al așezămintelor monahale din zona Buzăului și Vrancei. Nu în ultimul rând trebuie să amintim că a fost părintele duhovnicesc al Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț pe care l-a și tuns în monahism în anul 1750”.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente