Sfânta Cruce – puterea Învierii și lumina bucuriei

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia sfințirii Paraclisului Centrului eparhial, cu hramul „Sfântul Apostol și Evanghelist Luca”, din noul sediu al Episcopiei Sălajului, sâmbătă, 14 septembrie 2013.

„Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea!”

(Utrenia de Duminică)

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este o sărbătoare a întregii creștinătăți, fiind cea mai veche și mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci. În această zi sărbătorim de fapt amintirea a trei evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci.

Mai întâi sărbătorim aflarea minunată a lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim, în anul 326, de către Împărăteasa Elena, care a încredințat-o apoi Episcopului Macarie al Ierusalimului. Mai târziu, în anul 335 Împăratul Constantin cel Mare a efectuat un pelerinaj la Ierusalim, pentru a participa la sfințirea „Bisericii Învierii”, în data de 13 septembrie 335, iar a doua zi, în data de 14 septembrie 335, pe amvonul acestei biserici, Episcopul Macarie al Ierusalimului a înălțat Sfânta Cruce în fața mulțimilor, întru pomenirea aflării Sfintei Cruci în anul 326 de către mama Împăratului Constantin, Împărăteasa Elena, trecută la cele veșnice (329 sau 330). De atunci, sărbătoarea aceasta a devenit tradiție înscrisă în calendar până în zilele noastre.

Ea a fost întărită sau confirmată în anul 629, când Sfânta Cruce, răpită de perși la anul 614, a fost readusă la Ierusalim în anul 629 de către împăratul bizantin Heraclius (575-641), care a depus-o, cu mare cinste, în „Biserica Învierii”. Atunci, Patriarhul Ierusalimului, Zaharia a înălțat din nou Sfânta Cruce în fața mulțimii, iar sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a fost întărită, reconfirmată, ca sărbătoare de biruință a Crucii asupra vrăjmașilor cotropitori, dar și asupra vrăjmașilor nevăzuți, demonii.

Anul acesta, 2013, este sărbătorit în Patriarhia Română ca „An omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”, la împlinirea a 1700 de ani de la proclamarea de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare a Edictului de libertate religioasă de la Mediolanum (Milano), în anul 313.

În iconografia noastră ortodoxă, Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt reprezentați având Sfânta Cruce între ei, întrucât Sfântul Împărat Constantin a descoperit Crucea, ca semn de lumină, pe cer, iar mama sa, Elena, a descoperit Crucea de lemn în pământ, la Ierusalim. Astfel, înțelegem că Sfânta Cruce leagă cerul și pământul prin iubirea nesfârșită și netrecătoare a lui Hristos pentru lume, în lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi.

Întrucât prin Crucea lui Hristos s-a arătat puterea iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu (cf. 1 Corinteni 1, 18), noi, creștinii, cinstim Sfânta Cruce și ne facem semnul ei când ne rugăm, dimineața, la prânz și seara, când începem un lucru și când îl terminăm, în vreme de necaz și în vreme de bucurie.

Astăzi, trăim o mare bucurie duhovnicească pentru că, în lumina sărbătorii Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, am sfințit Paraclisul Centrului eparhial, cu hramul „Sfântul Apostol și Evanghelist Luca”, din noul sediu al Episcopiei Sălajului, prima episcopie nou înființată în țară după alegerea noastră ca Patriarh al României.

Ne reamintim acum că urmare a hotărârii Adunării Eparhiale a Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, din 18 octombrie 2007, Sfântul Sinod, în ședința de lucru din ziua de 22 octombrie 2007, a aprobat înființarea Episcopiei Sălajului, cu sediul în municipiul Zalău, și înscrierea noii eparhii în Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române.

Drumul Crucii, parcurs în istorie de credincioșii ortodocși români sălăjeni care au împărtășit aceeași soartă cu toți românii transilvăneni de-a lungul veacurilor, a fost presărat cu multe jertfe pentru păstrarea identității românești, a credinței ortodoxe strămoșești și menținerea comuniunii de credință cu românii ortodocși de peste munți.

Mulțimea martirilor și eroilor sălăjeni din toate timpurile, cunoscuți ori necunoscuți, ne arată că, asemenea românilor ortodocși de pretutindeni, și românii ortodocși sălăjeni au interiorizat taina Crucii și Învierii și au trăit istoria acestor ținuturi ca pe o Cruce și o Înviere mereu actualizate, adică suferință și speranță, întristare și bucurie, plinind astfel cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: „lupta cea bună m-am luptat, (†¦) credința am păzit! De acum mi s-a gătit cununa dreptății!” (2 Timotei, 4, 7-8)

Vizita canonică pe care o înfăptuim în această tânără eparhie a Bisericii noastre din ținuturile Sălajului ne oferă prilejul să constatăm la fața locului că prioritățile prezentate de Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu, cu prilejul întronizării sale în data de 13 aprilie 2008, au început să prindă contur, spre slava lui Dumnezeu și folosul eparhiei.

Rezultatul cel mai vizibil al activităților edilitar-gospodărești desfășurate în eparhie sub îndrumarea directă a Preasfințitului Părinte Episcop Petroniu este finalizarea sediului Centrului eparhial, edificiu menit să adăpostească Cancelaria, Administrația și alte instituții eparhiale, în cadrul cărora pot să-și desfășoare activitatea în mod adecvat ostenitorii centrului eparhial.

Acest sediu eparhial are și scopul de a deveni un mijloc de întărire a comuniunii și unității dintre ierarh și membrii administrației eparhiale, dintre clericii și credincioșii eparhiei, în vederea unei misiuni rodnice din punct de vedere administrativ, misionar-pastoral, cultural-educativ și social-filantropic.

O dimensiune cu totul aparte, care justifică participarea noastră împreună cu alți ierarhi la acest eveniment, o reprezintă faptul că edificarea noului sediu al centrului eparhial este în primul rând rodul eforturilor multiple ale clerului și credincioșilor sălăjeni, iar apoi al ajutorului venit de la unele eparhii, de la autoritățile publice ale administrației centrale și locale, sau de la unele persoane particulare.

Felicităm pe Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, și pe toți colaboratorii săi de la Centrul eparhial, dimpreună cu clerul, cinul monahal și credincioșii eparhiei, dorindu-le multă sănătate, pace, bucurie și ajutor de la Dumnezeu în lucrarea pastorală și social – misionară!

Ca semn de prețuire pentru activitatea liturgică și pastorală a Preasfinției Voastre, vă oferim un set episcopal: cruce și engolpion, iar pentru Paraclisul Centrului eparhial al Episcopiei Sălajului, cu hramul „Sfântul Apostol și Evanghelist Luca”, oferim în dar o Sfântă Evanghelie, ferecată cu argint și email, și un set de sfinte vase din argint filigran și email, toate realizate la Tipografiile și Atelierele Patriarhiei Române, special pentru eparhia Sălajului.

De asemenea, conferim distincția CRUCEA PATRIARHALĂ pentru clerici, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, Părintelui Vicar eparhial Vasile Rus și Părintelui Inspector eparhial Ionuț Pop, care s-au ostenit în mod deosebit cu lucrările de construire și dotare a Centrului eparhial Zalău.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să ocrotească și să umple de bucurii duhovnicești, cu puterea Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, pe toți binefăcătorii și pe toți ostenitorii acestui important așezământ eparhial pus în slujba clerului și a credincioșilor ortodocși români de pe aceste binecuvântate plaiuri sălăjene.

Tuturor celor prezenți la acest eveniment sfânt și solemn, ierarhi, autorități de stat centrale și locale, cler și credincioși, vă dorim ani mulți cu sănătate și pace, bucurie și ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente