Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, la Moinești au debutat serile duhovnicești „Trepte spre Înviere”, organizate de Protoieria Moinești și aflate acum la cea de a patra ediție. Prima conferință, nu întâmplător așezată sub titlul „Poteci de lumină”, a fost susținută Duminică, 30 martie 2014, de către părintele Gheorghe Colțea, protopop de Bran-Zărnești în Arhiepiscopia Sibiului (Mitropolia Ardealului) și slujitor la biserica „Sf. Nicolae” din Moeciu de Jos, potrivit epr.ro. Părintele este și autorul cărții „Poteci de lumină. Douăzeci și una de trepte spre Rai” apărută anul trecut la Editura Andreiana a Arhiepiscopiei Sibiului, o carte în care răspunde credincioșilor la întrebări esențiale legate de Sfintele Scripturi, Sfânta Tradiție, Scrierile Sfinților Părinți, mijlocirea sfinților, tâlcuiri la Evanghelii și multe alte aspecte din viața duhovnicească a preotului și a credinciosului, o carte scrisă nu pentru „a oferi cunoștințe, în ideea de a-i face pe oameni mai deștepți, ci mai mult pentru a-i chema pe oameni la izvoarele limpezi ale unei vieți curate, antrenante și odihnitoare”, după cum mărturisește însuși autorul. Răspunzând mai întâi provocării, prin care părintele protopop Costel Mareș l-a invitat pe duhovnicul venit din Ardeal să facă un „portret în cuvinte” dar și „să ne spună câteva impresii despre momentul și călătoria aceasta – pentru prima dată la Moinești și în această zonă a Moldovei”, părintele Gheorghe Colțea a subliniat admirabil – așa cum o face și în cartea sa, actualitatea cuvântului: „Începutul Înțelepciunii este frica de Dumnezeu!”
„Copiii sunt nerăbdători să ajungă maturi, celor maturi le pare rău după copilărie, muncitorii doresc să iasă la pensie, pensionarii doresc să muncească în continuare, tinerii se căsătoresc din „dragoste” iar apoi divorțează, familiile tinere nu vor copii, iar, apoi, umblă din doctor în doctor și din preot în preot în dorința de a avea, ne plac casele mari dar ne costă mult întreținerea, amânăm căsătoria pentru a avea profesii…, dar constatăm că nu avem locuri de muncă, visăm frumos dar trăim greu. Pentru unii timpul trece greu, iar pentru alții zboară ca o părere, unii au bani dar nu au ce face cu ei, iar alții nu au nici o bucată de pâine, visăm să câștigăm la loterie mai mult decât din muncă cinstită” […] „Satan se îmbracă în porfiră și în vison, iar Dumnezeu străbate desculț cărările creației Sale”. […] „Avem cămările pline, la masă servim trei feluri de mâncare și, totuși, simțim în noi o foame cronică. Am pierdut ceva, ne lipsește ceva! Am crezut că dacă facem școală vom fi fericiți și constatăm că tânjim după viața simplă, patriarhală, pe care o trăiam în casa smerită a părinților noștri. Baia adusă în casă ne-a dat confort dar nu ne-a redat bucuria de a trăi; robinetul și pet-ul ne-au furat bucuria de a asculta suspinul unui izvor și ne-am lipsit de lumina întunecată a fântânilor adânci în care vedeam, ca în oglindă, chipul cel luat de Dumnezeu, din lut. Preotul este omul care, în momentul hirotoniei, a primit de la Hristos viața veșnică. Preotul este cel în care bucuria lui Hristos este deplină. Preotul nu este față bisericească, ci el este omul lui Dumnezeu și poartă haina veșniciei pe el”, a mai spus părintele.
„Noi facem parte din lumea sfinților, pentru că nouă ne-a dat viață veșnică Hristos Domnul de îndată ce am devenit ucenicii Săi. Starea despre care vorbim nu este o arvună – noi deja o avem; nu mai aparținem lumii acesteia, pentru că am fost luați din lume. Și nici nu aparținem unei lumi spirituale ipotetice, ci aparținem chiar Dumnezeirii. Suntem cea mai valoroasă proprietate a lui Dumnezeu!”, a precizat părintele protopop.
Partea a doua a întâlnirii a fost dedicată întrebărilor din partea publicului, după ce, în pauză, corala „Theotokos” a preoților din Protopopiatul Moinești a susținut un concert de cântări specifice Postului Mare.
