Arhim. Ilarion Argatu, unul dintre cei mai iubiți duhovnici români și mărturisitor în perioada regimului comunist, s-a născut în data de 2 august 1913, în localitatea Valea Glodului, județul Suceava.
Părintele Ilarion Argatu s-a născut într-o familie numeroasă, primind la botez numele de Ioan. Tatăl său, Alexandru, a fost primar în comuna Valea Glodului timp de 16 ani. Rămânând văduv, şi-a crescut copiii, iar apoi s-a retras la Mănăstirea Neamţ, unde s-a călugărit.
Ioan Argatu a urmat şcoala primară din localitatea natală, apoi, îndemat de unchiul său, părintele Epifanie Crăciun, stareţ al Mănăstirii Cocoş, s-a înscris la Seminarul Teologic din Dorohoi.
A absolvit seminarul, apoi Facultatea de Teologie din Cernăuţi. Simultan, Ioan Argatu a urmat şi cursurile Şcolii Militare din Bacău, ajungând sublocotenent. Dupa facultate, Ioan Argatu s-a înrolat în armată, undeva la graniţa cu Ungaria.
În 10 noiembrie 1940, Ioan Argatu s-a căsătorit cu Georgeta, fiica preotului Sebastian Mihăilescu, din localitatea suceveana Oniceni. Au avut cinci copii.
Ioan Argatu a fost hirotonit preot în 1940 pe seama localității Oniceni, iar din 1946 a fost transferat la Boroaia pentru a construi biserica din sat care fusese începută în urmă cu 22 ani și abandonată.
Ilarion Argatu urmărit de comuniști timp de 16 ani
În perioada în care era paroh în satul Boroaia, pentru că nu a ţinut cont de sarcinile trasate de comunişti în ceea ce privește construcția bisericii și lungimea slujbelor, părintele Ilarion Argatu a fost acuzat de „instigare contra ordinii publice” și condamnat la închisoare.
Pentru a nu se dezice de credință și a continua activitatea pastorală, preotul a preferat să stea ascuns de ochii comuniştilor. În scrierile sale, părintele Ilarion Argatu relatează cum în 1946 a reușit să fugă din Boroaia şi a mers la casa natală din Valea Glodului.
Acolo a supraviețuit ascuns într-o magazie dărăpănată, în spatele unui perete fals de lemn timp de trei ani. Vreme de alţi patru ani, părintele a stat ascuns într-o şură de fân, apoi sub podeaua casei din Boroaia, neştiind nimeni de el.
În total, părintele Ilarion Argatu a stat ascuns aproximativ 16 ani. În acest timp, comuniștii au pus o recompensă de 300.000 lei pentru prinderea părintelui și i-a mai fost deschis un dosar, de această dată cu sentinţa de închisoare pe viaţă, pentru „organizare de complot contra statului”.
Abia în anul 1964, părintele a fost absolvit de cele două dosare mincinoase.
În anul 1972, părintele Ioan Argatu a rămas văduv. La mai puţin de un an, în ianuarie 1973, a devenit monah la Mănăstirea Antim, din Bucureşti, primind numele de Ilarion.
A viețuit câțiva ani și la Mănăstirea Căldăruşani, apoi s-a retras, în ultimii 19 ani din viaţă la Mănăstirea Cernica, unde era căutat de numeroși pelerini pentru sfaturi duhovnicești și rugăciuni.
Părintele Ilarion a trecut la cele veșnice în 11 mai 1999 și a fost înmormântat în satul Boroaia, județul Suceava.
Foto credit: Doxologia
