Părintele Benedict Ghiuș, monah cărturar, trăitor autentic al cinului monahal în vremuri de grea încercare, a țesut în fire de aur, într‑o îndelungată viață de om, un veșmânt al smereniei călugărești ce l‑a purtat mereu și‑l lasă ca model și testament monahilor din toate locurile. Despre râvna lui călugărească și dorința lui cărturărească pentru sine și pentru cei din jur aflăm din bogate rânduri epistolare ce le scoatem acum la lumină. Le‑am aflat prin bunăvoința unui arhimandrit bibliofil, care la rându‑i le‑a descoperit după trecerea multor ani. Am avut bucuria să‑l întâlnesc pe părintele Benedict în ultimele zile ale vieții sale. M‑a impresionat. Era un monah pașnic, luminos, înțelept, binevoitor, pilduitor. Casa de la Cernica, unde a petrecut ultimii 16 ani ai vieții, este și ea un colț de rai, așezată într‑un preafrumos loc, nu departe de chilia Sfântului Ierarh Calinic. Mulțumim lui Dumnezeu pentru astfel de slujitori ai Bisericii.
Le 30‑VII‑1937
Preacuvioase frate,
Tocmai când nădăjduiam că așteptarea noastră va lua sfârșit, vine și vestea de la Cernăuți că banii nu ne‑au fost trimiși decât la 3 iulie din România. Îți închipui dezamăgire!
Astăzi ar fi trebuit să fim aproape de țară, după dorințele IPS, și uite nici nu ne putem urni din loc. Eu nu mai știu ce trebuie făcut decât numai să aștept. Toată nădejdea ni‑i la mijlocirea frăției tale. Pune la bătaie toată puterea frăției tale și curmă‑ne așteptarea asta infinită și stupidă. Te rog ca pe Dumnezeu! Sacul cu noutăți îl voi deșerta la întâlnire. Fii bun și fă să ne vedem cât mai repede.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
