Sărbătoarea Sfântului Haralambie în Arhiepiscopia Bucureștilor

În fiecare an, la data de 10 februarie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie. Sfântul se bucură de o mare evlavie în rândul credincioșilor români, dovada acestui lucru o reprezintă numărul semnificativ de biserici ocrotite de el.

În Arhiepiscopia Bucureștilor există un număr de lăcașuri de cult care sunt sub patronajul Sfântului Haralambie. Printre acestea se numără:

Parohia Alba din București (Sectorul 1)

Primele ştiri privitoare la existenţa unui lăcaş de cult pe locul Bisericii Albe de azi datează de la începutul secolului al XVIII-lea, ctitorii ei fiind preotul Neagu Dârvaş, jupâneasa Rada şi jupâneasa Vişa.

Ctitorii primei biserici de la începutul secolului al XVIII-lea, şi ai bisericii de la începutul secolului al XIX-lea, au fost un preot şi un dregător cu funcţii administrative la Curtea Domnească.

De la numele ctitorilor, lăcașul de cult a primit numele de Biserica Popa Dârvaş sau Biserica Visichii. Numele de Biserica Albă i s-a atribuit la începutul  secolului al XIX-lea, aceste nume coexistând apoi până în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Parohia Sfântul Haralambie – Bellu din București (Sector 4)

Construcţia lăcașului de cult a început în luna aprilie a anului 1948 şi a fost finalizată în luna septembrie a aceluiași an. Clădirea bisericii a fost terminată în 1957 la interior şi în 1958 la exterior.

În 1952, biserica a fost împodobită cu mobilierul Capelei fostului Liceu Ortodox de Fete din Bucureşti. Între anii 1968-1969, locașul de cult a fost pictat în întregime în frescă neo-bizantină.

Biserica Flămânda (Sector 4)

Biserica Flămânda cu hramurile Sfântul Haralambie și Adormirea Maicii Domnului face parte din categoria lăcașurilor de cult construite în perioada fanariotă, în a doua jumătate secolului al 18-lea, în limita sudică a Bucureștiului din aceea vreme.

Prima sursă care vorbește despre istoricului Bisericii este oferită de Pisania locașului de cult ce datează din anul 1871, după restaurarea generală a edificiului. Textul Pisaniei indică faptul că zidirea Bisericii a întâmpinat multe greutăți, lucrările fiind finalizate în anul 1800, pe cheltuiala breslei croitorilor bucureșteni.

Pe lângă Pisania amintită, sunt puține izvoarele care descriu acest monument de artă. Acestea amintesc doar de anumite avarii, reparații, donații și înzestrări ale Bisericii cu obiecte de cult.

Parohia Sfântul Haralambie din Ploiești

Biserica Sfântul Haralambie se află pe strada Mărășești din Ploiești într-un vechi cartier de case. Acest loc de rugăciune mărturi­sește celor care îi trec pragul despre credința și hărnicia înain­tașilor care au oferit o biserică monumentală, cu o arhitectură armonioasă, cu icoane și obiecte de patrimoniu.

Biserica a fost construită între anii 1875-1879, pe locul unui lăcaș mai vechi. În biserică se află o icoană mare care are în centru chipul Sfântului Haralambie, înconjurat de 12 scene care ilustrează viața și martiriul său.

Parohia Oțetari din București (Sector 2)

Pe actualul loc al Bisericii Oţetari s-a aflat, ini­ţial, un zăvoi de oţetari, pe malul fostei gârle Bucureştioaia, afluent al Dâmboviţei. Între anii 1680-1681 a fost construită, în zilele lui Şerban Vodă Cantacuzino, o bisericuţă din lemn, des­pre care se găsesc referiri în Istoria Bucureştilor de Ionescu-Gion şi în Din vechiul Bucureşti între anii 1789-1791 de Gheorghe Florescu.

Tot din lemn s-a refăcut, între anii 1691-1692, pe vremea Domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), martir al creştinătăţii, o a doua biserică, iar după răzmeriţă a fost construită, în iulie 1757, sub Domnia lui Constantin -Vodă Mavrocordat, a treia Biserică, de data aceas­ta din zidărie.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica Oţetari, aşa cum avea să rămână în­tipărită în memoria bucureştenilor, a devenit lo­cul de veci al membrilor familiei negustoreşti Hagi Tudorache, de la care se păs­trează şi astăzi, în pridvorul Bisericii, două mor­minte cu pietre funerare, datate 1825 şi 1845.

Parohia Sfântul Ioan Moși din București (Sectorul 2)

Biserica parohială Sfântul Ioan – Moşi  a fost construită în anul 1807. Ctitorii principali ai locaşului de cult au fost Ioan Grădinarul şi Ioan Jimblaru, acestora alăturându-se şi alţi credincioşi.

Prima Sfântă Liturghie a fost oficiată  în data de 22 martie 1870. De-a lungul timpului, datorită vitregiilor vre­mii, au fost efectuate mai multe lucrări de renovare şi zidire. Cele mai importante fiind în anul 1926, respectiv anul 1942 când s-au făcut ample lucrări de consolidare şi zidărie ca urmare a stricăciunilor provocate de cutremurul din anul 1940.

Biserica Sfântul Haralambie, Protoieria Ploiesti Nord

Construcția locașului de cult a fost începută în anul 1875. La sfinţire i s-a adăugat şi hramul Sfântul Mucenic Visarion.

Această Sfântă Biserică cu hramul Sfântul Haralambie şi Sfântul Visarion s-a clădit din temelie în anul 1875, în zilele Prea Înaltatului Domn Carol l şi Preasfinţitulului Mitropolit Primat Calinic, prin ajutorul enoriaşilor şi altor pioşi creştini, prin stăruinţa epitropilor: Neagu Niţă, Mihai Petrescu, Niţă Stănica şi a preoţilor Chiriac P. Dobrescu şi Nicolae Popescu şi s-a sfinţit în anul 1879, se arată în pisania bisericii.

 

Parohiile Fulga de Jos (Protopopiatul Urlați) și Valea Anei (Protopopiatul Vălenii de Munte) se află, de asemenea, sub ocrotirea Sfântului Haralambie.

 

***

Sfântul Mucenic Haralambie a trăit în vremea Împăratului Septimiu Sever (193-211) şi s-a făcut vestit cu puterea credinţei sale şi cu râvna în propovăduirea lui Hristos. El era preot al creştinilor din Magnezia, în Asia Mică.

În vreme aceea era mai-mare al cetăţii păgânul dregător Luchian. Deci, acesta, nesuferind cuvintele şi râvna propovăduirii bătrânului preot Haralambie, care avea atunci vârsta de 113 ani, a poruncit ostaşilor să fie prins. Fiind dus la judecată înaintea lui Luchian, Sfântul a mărturisit fără frică pe Hristos; drept aceea, dregătorul a poruncit să fie dezbrăcat de hainele sale şi, după ce i-au jupuit tot trupul cu unghii de fier, i-au tăiat fâşii de piele de pe trup. Iar Sfântul Haralambie, grav rănit, a zis: „Mulţumesc vouă, fraţilor, că, strujind trupul meu cel vechi şi bătrân, m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos”.

Văzând cei de faţă răbdarea Mucenicului în atâtea chinuri şi neîncetatele lui rugăciuni pentru toţi, mulţi dintre ei, bărbaţi şi femei, s-au lepădat de idoli şi au crezut în Hristos; iar dregătorul, cercetându-i şi chinuindu-i fără milă pe aceştia, a poruncit să li se taie capetele. Apoi Sfântul a fost legat şi dus la Antiohia, înaintea împăratului. Şi acolo, marele Mucenic a îndurat felurite chinuri şi a făcut multe minuni. Atunci însăşi fata împăratului, Galini, auzind de tăria de suflet cu care Sfântul Haralambie a răbdat cele mai grele chinuri, a crezut în Hristos şi s-a botezat.

Deci, istovit de atâtea cumplite chinuri pe care a trebuit să le îndure, Sfântul Haralambie a fost osândit la moarte prin sabie. Dar mai înainte de a fi dus să i se taie capul, s-a mutat la Domnul, la 10 februarie în anul 202.

Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.