Marele praznic al Preasfintei Treimi va fi cinstit luni, 1 iunie, în mai multe locaşuri de închinare, biserici de enorie sau mănăstiri, din Mitropolia Olteniei. Între cele mai importante dintre ele, vor îmbrăca haină de sărbătoare Mănăstirea „Sfânta Treime” din localitatea Strâmba-Jiu, judeţul Gorj, şi Biserica paraclis-mitropolitan „Sfânta Treime” din Craiova, după cum aflăm de la Arhid. Ioniţă Apostolache.
Ca în fiecare an, praznicul Preasfintei şi de viaţă dătătoarei Treimi este cinstit de credincioşii Bisericii noastre, adunaţi cu mic, cu mare, la rugăciune în biserici şi mănăstiri spre a înălţa rugăciune de mulţumire şi laudă lui Dumnezeu. Mănăstirea „Sfânta Treime“ din localitatea gorjeană Strâmba se numără între locaşurile de închinare care îşi serbează hramul în această zi. Alături de praznicul Sfintei Treimi, hramul cel vechi al mănăstirii, obştea monahiilor de la Strâmba cinstesc şi Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, sub oblăduirea căruia se află paraclisul mănăstirii. Bucuria duhovnicească a vieţuitoarelor din sfântul aşezământ şi a sutelor de pelerini din întreaga ţară va fi plinită de prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, care va săvârşi aici Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.
File de istorie la Mănăstirea „Sfânta Treime“ – Strâmba
În mod concret, istoria sfintei mănăstiri s-a împlinit între anii 1518 şi 1519, de către membrii familiei Roşianu, boieri de viţă veche, renumiţi pe Valea Jiului. Datele existente nu menţionează însă prima formă în care s-a construit locaşul de închinare, dacă a fost din lemn sau zid. Cert este însă că, pe vremea domnitorului Mihai Viteazul, unul dintre urmaşii vechilor ctitori, urmaşul ctitorului, logofătul Stoichiţă Roşianu, a rezidit din temelie mănăstirea. Demersul său a fost onorat şi de cheltuiala lui Pătraşcu Vodă, nimeni altul decât tatăl domnitorului muntean.
Principalul ctitor al mănăstirii rămâne însă Stoichiţă Roşianu. În vremea sa s-a sporit avutul mănăstirii, fiindu-i rânduite „patru sate, date însă înainte de a o reclădi, cu moşii, cu vite, cu turme de oi, albine, boi, cai şi iepe… moară, odăjdii de slujbă şi altele din toată averea pentru cele necesare traiului călugărilor şi să le fie lor veşnică pomenire“ (cf. Sinodiconul).
La anul 1724, în ziua de 8 noiembrie, chiliile şi acoperişul bisericii au fost măcinate complet de un incendiu. Restaurarea s-a făcut cu multă trudă, de monahii vieţuitori de aici, în frunte cu egumenul Mitrofan. Ajutor au primit şi din partea familiei ctitoriceşti, remarcându-se în mod deosebit boierul Barbu Roşianu. Lucrări de restaurare s-au făcut şi în vremea Sfântului Calinic, pe când acesta era episcop la Râmnic. El a contribuit la reacoperirea bisericii. De asemenea, în timpul Mitropolitului Nestor Vornicescu se repară complet chiliile, se introduce apa curentă, se refac zidurile aferente de cutremur ale bisericii, se construieşte o anexă pentru gospodărie cu grajd, fânar, cameră şi se înlocuieşte acoperişul cu tablă galvanizată.
Anul trecut, din mila lui Dumnezeu şi cu purtarea de grijă a IPS Părinte Mitropolit Irineu, s-a restaurat în totalitate biserica mănăstirii. Slujba de sfinţire a fost împlinită în Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Un rol important în această lucrare l-a avut monahia Marina Gligor, stareţa mănăstirii.
Biserica “Sfânta Treime” din Craiova, la ceas de praznic
Laolaltă cu Mănăstirea de la Strâmba-Jiu, sub oblăduirea Sfintei Treimi a fost aşezată şi biserica paraclis-mitropolitan, ctitorită de domnitorul Barbu Ştirbei la Craiova. Sărbătoarea praznicală va începe aici de mâine seară, prin slujba Vecerniei unită cu Litia şi Privegherea. Luni, 1 iunie, Sfânta Liturghie va fi săvârşită soborul slujitorulilor paraclisului.
Biserica „Sfânta Treime” din Craiova este o bijuterie arhitectonică, reclădită în secolul al XVIII-lea pe vechi temelii de cunoscutul arhitect şi restaurator francez André Leucomte de Nouy, cu banii principilor Alexandru şi Dimitrie Ştirbei. Prima biserică în stil brâncovenesc a fost ridicată aici de jupâneasa Dumitrana Ştirboaica între anii 1765-1768. Aici s-au adăpostit arnăuţii veniţi de la Bucureşti în 1821 pentru a-l prinde pe Tudor Vladimirescu. La lucrările de înfrumuseţare şi reconsolidare a bisericii au participat şi membrii familiei princiare Ştirbei: marea vorniceasă Ecaterina Bibescu şi mai ales fiul ei, marele logofăt şi viitorul domn al Ţării Româneşti, Barbu Ştirbei. Din fondurile bisericii s-a construit în 1890 un dispensar medical pentru persoanele sărace, care a funcţionat aici până în 1939.
