Sărbătoarea Nașterii Domnului la Patriarhie

Biserica Ortodoxă sărbătorește în fiecare an la 25 decembrie Nașterea Domnului. În ziua acestui slăvit praznic, Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența a numeroși credincioși care au venit să participe la această mare sărbătoare.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre însemnătatea sărbătorii Nașterii Domnului: „Deși textul Evangheliei este relativ scurt el ne arată o mulțime de înțelesuri duhovnicești ale Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. În primul rând vedem pe cei de aproape, cei din neamul lui Iisus, care nu sunt suficient de sensibili, de primitori și de darnici. Hristos Domnul nu găsește un loc într-o casă, ci se naște într-o peșteră care era și adăpost pentru animale. Însă, Dumnezeu trimite de la distanțe mari oameni care priveau la stele și care constantă la un moment dat că a apărut o stea minunată care nu se comportă ca și celelalte stele, fiind semnul că undeva s-a născut un Împărat mare. Deci, vedem că regele Irod se teme de pruncul Iisus, pe când trei regi sau magi de la răsărit vin de la distanțe foarte mari și aduc daruri”.

Darurile magilor sunt și ele pline de semnificații duhovnicești, a spus Patriarhul României, arătând că: „Aurul era simbolul casei regale, darului oferit împăratului. Tămâia se aduce lui Dumnezeu în templu atunci când oamenii se roagă. În templul din Ierusalim se aducea tămâie și marele preot tămâia Sfânta Sfintelor o dată pe an, iar în celelalte zile era un altar al tămâierii și preoții de la templu aduceau tămâie ca semn de recunoștință și de laudă îndreptată spre Dumnezeu. Smirna este un dar prețios, fiind formată din aromate și se folosea și la prepararea unor medicamente, dar mai ales pentru îmbălsămarea celui mort în aloe amestecată cu smirnă. Deci, aurul înseamnă că pruncul Iisus este un Împărat, tămâia că El este Dumnezeu și Mare Preot sau Arhiereu, iar smirna arată că El va trecere prin moarte și apoi va birui moartea prin Înviere. Așadar, darurile simbolice pe care cei trei magi le aduc lui Iisus ne arată identitatea și misiunea Lui ca Mântuitor al lumii, Împărat al veacurilor, care va întemeia o Împărăție fără de sfârșit. De asemenea, aceste daruri pline de semnificații duhovnicești arată cum oameni de departe, de alt neam, vin să cinstească pe pruncul Iisus”.

În continuare, Preafericirea Sa a arătat faptul că trei magi nu sunt evrei, ci sunt oameni de neamuri diferite lucru care are de asemenea o semnificație „și anume că la Iisus vor veni popoarele care se vor închina Lui după cum s-au închinat cei trei magi, popoare care vor deveni creștine, care vor crede în Iisus Hristos și vor dobândi mântuirea și Împărăția Cerurilor. Deci, magii de la depărtare arată ca o prefigurare a faptului că Iisus va fi Împărat duhovnicesc peste multe popoare și va chema în Împărăția Preasfintei Treimi o mulțime de neamuri diferite”.

Preafericitul Părinte Daniel a evidențiat, de asemenea, semnificațiile duhovnicești ale locului nașterii Pruncului Iisus: „Hristos Domnul vine în lume nu într-o casă, ci se naște într-o călătorie a mamei Sale. Maria și Iosif au plecat din Nazaretul Galileei și au venit la Betleem pentru că trebuiau să se înscrie la recensământul pe care l-a ordonat împăratul Romei, Augustus. Ei vin pentru că Iosif se trăgea din neamul lui David și de aceea călătoresc spre Betleem. Această naștere a lui Iisus în timpul călătoriei Maicii Domnului la Betleem ne arată că El nu se naște într-o casă a părinților, a mamei sale, ci este un străin și călător. În scurt timp după nașterea Sa, Iosif și Maria sunt înștiințați că trebuie să fugă în Egipt deoarece Irod căuta să omoare pe acest prunc, după cum a și ucis 14 000 de prunci crezând că printre ei se află și pruncul Iisus. Deci, călător și străin, Iisus vine în lumea aceasta neavând o casă a Sa și astfel S-a născut în peșteră, sub pământ, ca într-o biserică de sub pământ, ca și prefigurare a catacombelor în care creștinismul era persecutat pe când se năștea, ca religie nouă în Imperiul Roman. Pruncul Iisus S-a născut în peșteră ca într-o biserică de sub pământ ca să sfințească pământul. A fost pus în iesle într-un loc mai sus, acolo unde animalele găseau hrana, pentru ca această iesle să devină un fel de altar al peșterii, iar El pâinea cea cerească, pâinea veșnică și sfântă, care se dăruiește oamenilor în Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie pentru viața veșnică a oamenilor muritori”.

„Orașul Betleem înseamnă în limba ebraică casa pâinii. El se naște ca pâine coborâtă din ceruri pentru a deveni hrană de mântuire pentru oameni. Prin faptul că este culcat în iesle sfințește și regnul vegetal, căci animalele care erau adăpostite în peșteră se hrăneau cu fân, dar și regnul animal. De aceea, în colindele noastre se spune că animalele din peșteră, boul și asinul, după profeția lui Isaia, au încălzit pe Pruncul Iisus, au arătat un fel de ospitalitate mai mult decât oamenii din Betleem”, a mai spus Preafericirea Sa.

Nașterea Domnului este o sărbătoare a iubirii nesfârșite și smerite a lui Dumnezeu față oameni

Preafericitul Părinte Daniel a arătat că Nașterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este o sărbătoare a iubirii nesfârșite și smerite a lui Dumnezeu față oameni: „Prin ea înțelegem că Dumnezeul slavei, Care a făcut cerul și pământul, are iubire nețărmurită și smerită. El se naște ca un copil în lume pentru că putem să primim sau să refuzăm un copil, să acordăm maximă atenție sau să neglijăm cu totul. Dumnezeu nu forțează libertatea noastră. Smerenia Lui este spațiul libertății noastre, spațiul în care răspundem sau nu chemării Lui, Îl primim sau nu Îl primim, Îl iubim sau nu Îl iubim. Deci, această formă de smerenie a lui Dumnezeu, care începe cu nașterea Sa și se arată în formă culminantă prin răstignirea Sa pe Cruce, ne arată că Dumnezeul Veșnic este iubire smerită și atotputernică. Iubirea Sa este atotputernică pentru că poate iubi pe cei care sunt împotriva Lui și smerită pentru că respectă libertatea fiecărui om de a-L primi sau de a-L refuza”.

Nașterea Domnului reprezintă o binecuvântare pentru familie

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai arătat că Nașterea Domnului reprezintă o binecuvântare pentru familie: „În Dumnezeu Copilul sau Pruncul Iisus din Betleem sunt binecuvântați toți copiii. Nimeni nu poate să fie om dacă nu a fost copil și nimeni nu poate să fie om deplin dacă nu iubește copiii. Iisus Hristos nu a avut copii, dar a avut fii duhovnicești pe ucenicii Săi. Această iubire paternă față de toți copiii este semnul maturității iubirii omului și în mod deosebit copilul este rodul binecuvântării familiei. De aceea, deodată cu nașterea Pruncului Iisus se binecuvântează și familia. El nu este născut din tată după trup. Iosif este doar tatăl lui adoptiv, pentru că zămislirea și nașterea s-au făcut prin lucrarea Duhului Sfânt din Fecioara Maria. Nu era sănătos ca acest prunc să aibă numai mamă, ci trebuia să simtă și iubirea de tată. De aceea, Iosif apare în fața lumii ca și când ar fi tatăl lui Iisus, ocrotitor și păzitor. Prin aceasta se arată binecuvântarea pe Dumnezeu o dăruiește familiei. Astăzi, familia creștină este foarte mult persecutată de o mentalitate consumistă, materialistă și individualistă. Unii părinți ar dori să aibă copii și nu au, iar alți părinți pot să aibă și nu îi primesc. Unele mame ucid pruncii înainte ca aceștia să se nască. Deci, sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos ne cheamă să acordăm cea mai mare atenție copiilor și familiilor cu copii ca binecuvântări nu doar pentru familie, ci pentru întreg poporul. Așadar, pruncul Iisus este binecuvântare pentru întreaga omenire, dar în mod special pentru părinți și copii”.

La finalul cuvântului Său, Patriarhul României a adresat urări de sănătate tuturor celor care își celebrează onomastica.

În toate lăcașurile de cult din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor a fost citită în prima zi de Crăciun Pastorala la Nașterea Domnului a Întâistătătorului Bisericii noastre, intitulată NAȘTEREA DOMNULUI. BUCURIA CERULUI ȘI A PĂMNTULUI.

Comentarii Facebook


Știri recente