Principalul sfat al Episcopul Timotei Prahoveanul din Duminica Slăbănogului a fost acela de fi alături de cei aflaţi în suferinţă.
„În măsura în care putem să alinăm şi noi durerea celor care sunt într-o boală îndelungată”, a spus ierarhul făcând referire la cei din spitale sau la cei aflaţi în suferinţă şi nu-i mai caută nimeni.
În cuvântul rostit duminică la Catedrala Patriarhală, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a atenţionat că noi, de cele mai multe ori, „uităm că adevărata vindecare se află numai la Dumnezeu, izvorul tuturor vindecărilor”.
În acest sens, ierarhul a spus despre slăbănogul de la Vitezda că „este unul dintre exemplele care ne învaţă că atunci când nu avem oameni îl avem pe Dumnezeu, chiar dacă El nu se află printre priorităţile noastre”.
„Atunci când toţi ne părăsesc există posibilitatea să vină la noi chiar Domnul, cum a venit la bolnavul de la scăldătoarea Vitezda. Aceasta este cea mai importantă vizită pe care noi nu o dorim prea mult”, a subliniat ierarhul.
Să îl imităm pe Hristos şi să fim alături de bolnavi
Preasfinţia Sa a spus că „ne putem asemăna şi noi, la măsura noastră mică, neînsemnată, cu Mântuitorul Iisus Hristos care l-a vizitat pe acest bolnav”, însă, din păcate foarte rar ne gândim la cei aflaţi în suferinţă”.
Preasfinţitul Părinte Timotei a semnalat că Biserica îndeamnă încontinuu pe fiii ei „să cerceteze pe cei aflaţi în suferinţă”, însă de multe ori, a spus ierarhul, rămânem, iar şi iar, „insensibili la suferinţa din jurul nostru”.
Singurătatea, cea mai grea cruce din viaţa noastră
Ierarhul a reamintit că atunci când eşti bolnav şi te afli pe patul de spital simţi nevoia acută de comuniune, singurătatea fiind de altfel o mare greutate care se adaugă suferinţei trupeşti.
Singurătatea slăbănogului de la Vitezda, singurătatea celor care nu sunt cercetaţi de nimeni şi singurătatea noastră, a fiecăruia, constituie cea mai grea cruce din viaţa aceasta.
Vitezda este astăzi Biserica lui Hristos
De asemenea, Preasfinţia Sa a reiterat cuvintele Sfinţilor Părinţi care evidenţiază că Biserica este adevărata Vitezdă, „adevărata scăldătoare unde nimeni nu este judecat, ci păcatele fiecăruia dintre noi sunt iertate dacă cerem cu credinţă acest lucru”
Dacă mulţi doresc construirea de spitale, cu atât mai mult avem nevoie de spitale care vindecă sufletele, adică aceste biserici care sunt spitalele sufletului, a precizat Preasfinţia Sa.
În prezent, sub patronajul Bisericii funcţionează 45 de unităţi medicale şi farmaceutice. Biserica Ortodoxă este, la ora actuală, cel mai mare filantrop din punct de vedere al contribuţiei în lucrarea socială, cheltuind peste 150 milioane euro în scop social, în ultimul deceniu, deşi nu reprezintă obiectul său principal de activitate.
Spitalul Providenţa din Iaşi, înfiinţat în 1998 de Patriarhul Daniel în timpul păstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, este un exemplu în acest sens, deoarece este cel mai mare spital al BOR, având o structură avizată de Ministerul Sănătății, cu o capacitate de 102 paturi.
BOR reprezintă în mod evident cultul cu cele mai puține biserici raportate la numărul de credincioși, având în medie un lăcaş de cult la 994 de ortodocși, iar la nivel de Bucureşti o biserică la 6000 de credincioşi.
Foto credit: Gheorghe Anghel/basilica.ro
