„Întâmpinarea Domnului este starea sufletului doritor de Dumnezeu” a subliniat Protos. Hrisostom Ciuciu în predica rostită vineri la Mănăstirea Putna. „Să ni-L dorim pe Dumnezeu în interiorul nostru, să-L primim și să-L păstrăm ca Stăpân și Împărat al inimii, voinței și cugetului nostru și să-i cerem: «Doamne, primește-mă întru odihna Ta!»”.
Părintele protosinghel a explicat de ce praznicul Întâmpinării Domnului este un „moment crucial în istoria mântuirii oamenilor”. El a spus că acesta este momentul în care „cele vechi se fac noi toate”, și are loc „trecerea de la Vechiul Testament la Noul Testament”.
Întreaga predică se concentrează pe modul în care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor și cum este El primit de aceștia.
Omilia rostită de Părintele Hrisostom a surprins mai multe aspecte din Vechiul Testament, printre care taina numelui lui Dumnezeu, pe care nimeni nu-l cunoștea, și minunea petrecută cu dreptul Simeon pe când lucra la traducerea Vechiului Testament cunoscută drept Septuaginta.
Părintele a amintit că în vechime nimeni nu cunoștea numele „minunat” al lui Dumnezeu, „Cel ce este”, și nici fața Lui. În acest context a explicat cuvintele adresate de Dumnezeu lui Moise „vei vedea spatele Meu, iar faţa Mea nu o vei vedea!” (Ieșire 33:23), care înseamnă o invitație adresată omului de a-L urma, adică „Încă nu Mă poți vedea față către față, însă prin contemplație, ridicându-ți mintea deasupra celor pământești, Mă vei urma”.
Părintele Hrisostom a subliniat că atunci când traducea Cartea profetului Isaia, dreptul Simeon a scris la versetul 14 din capitolul 7 (Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui Emanuel) în loc de „fecioara”, „tânăra”, „nu cu răutate a făcut acest lucru, ci din neștiință și pentru că mintea omenească este prea mică și prea neîncăpătoare pentru astfel de taină”.
„«Tainele» în Biserica Ortodoxă nu arată că sunt lucruri ascunse pe care Dumnezeu sau chiar noi preoții le ascundem de popor. Taină înseamnă ceva nespus de adânc și de necuprins cu mintea în viața aceasta”, a spus Părintele Hrisostom.
Despre Dreptul Simeon, părintele protosinghel a spus că avea peste trei sute de ani la momentul în care a văzut cu ochii săi minunea scrisă de profetul Isaia și „acest vechi de zile ajunsese la liniștea gândurilor, la o așezare a sufletului pe care nimeni nu o atinsese în vremea lui, iar această așezare și liniște cereau ca să primească și odihna și pacea cu Dumnezeu”.
Cu acest prilej, citându-l pe Sf. Atanasie cel Mare, Părintele Hrisostom a precizat că dreptul Simeon se grăbea să ajungă în iad „ca să fie el primul care să vestească lui Adam și celorlalți proroci că iată, Dumnezeu și-a arătat fața, că iată Lumina a venit în lume, spre descoperirea tuturor neamurilor și spre slava poporului Israel”.
Pentru a ilustra mai bine cele petrecute la Întâmpinarea Domnului, Protos. Hrisostom a evidențiat o cântare a sărbătorii care zice: „Cel care ținea în mână viața, i-a cerut acesteia: Slobozește-mă din viața aceasta Stăpâne!”.
Foto & video credit: Mănăstirea Putna
