Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a recomandat în omilia duminicală să ajutăm pe aproapele nostru aflat în suferinţă şi să cerem ierterea păcatelor noastre prin pocăinţă. „Să fim şi noi asemenea celor patru bărbaţi care au avut grijă de slăbănog; eiau lăsat toate şi au luat pe cel bolnav şi s-au dus pentru a face un bine, ştiind că Mântuitorul Hristos va aduce bucurie lui cum a adus altora”, a afirmat Preasfinţia Sa în predica rostită la mănăstirea bucureşteană Radu Vodă.
PS Timotei a tras un semnal de alarmă asupra faptului că în vremurile de acum, „aproape că nu ne mai facem timp pentru noi, cu atât mai mult pentru ceilalţi care sunt paralizaţi sau bolnavi”. În acest sens, ierarhul a evidenţiat că nici nu putem să vorbim despre „oamenii străini care ar avea nevoie de ajutorul şi grija noastră” în condiţiile în care „sunt atât de multe familii care nu îşi vizitează părinţii” şi nu sunt atenţi la nevoile celor din familie.
Ierarhul a făcut referire şi la pocăinţa pe care trebuie să o arătăm înaintea lui Dumnezeu pentru a primi iertare de păcate. El a afirmat că, mai ales în această perioadă de post, „lacrimile noastre nevăzute de alţii ar putea curge pentru a primi cel mai mare dar, şi anume iertarea păcatelor”.
PS Timotei Prahoveanul a evidenţiat că iertarea în Biserica lui Hristos nu este condiţionată de temniţă sau altele asemenea tribunalelor lumeşti, în schimb cei care doresc să îşi cureţe sufletele de păcate sunt îndemnaţi la o perioadă de pocăinţă pe care ierarhul a numit-o „un timp al bucuriei”.
„Perioada de pocăinţă adevărată nu este niciodată tristă, ea este picurată adeseori cu roua Duhului Sfânt pe care o primim prin rugăciune şi binecuvântarea lui Dumnezeu, prin Sfânta Liturghie şi Sfintele Taine”.
Preasfinţia Sa a explicat că atunci când venim la Biserică să ne întâlnim cu Domnul, ca şi bolnavul din evanghelie, avem posibilitatea să auzim aceleaşi cuvinte: iertate îţi sunt păcatele. Însă, trebuie să ne străduim prin eforturi duhovniceşti pentru a ne învrednici de acest dar al iertării păcatelor.
Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a evidenţiat, în cuvântul său, aspecte din viaţa Sfântului Grigorie Palama, precum şi contribuţia sa teologică privind lumina dumnezeiască.
Puţini ştiu că el, preocupat de teologie şi lumina dumnezeiască, de lucrurile pe care cei mai mulţi nici nu le observăm, el, fiul unui demnitar împărătesc, sfetnic al împăratului de la Constantinopol, avea să aleagă de la 20 de ani calea mănăstirii, dar nu o mănăstire împărătească în care să aibă avantaje, ci a căutat în viaţa aspră de nevoinţă lucrurile care îl pot apropia pe om de Dumnezeu.
În cadrul slujbei, diaconul Zahiu Florin Augustin a fost hirotonit preot pe seama parohiei Conduratu, protoieria Urlaţi. Alături de ierarh, din soborul slujitor a făcut parte stareţul aşezământului monahal, arhim. Nectarie Şofelea, precum şi părinţii din obştea mănăstirii.
Foto credit: Mănăstirea Radu Vodă
