Semnificaţiile duhovniceşti ale crucii, motivul pentru care Duminica Sfintei Cruci a fost aşezată la mijlocul postului, condiţiile pentru a fi un bun creştin sunt principalele subiecte pe care Patriarhul Daniel le-a abordat în omilia dedicată duminicii a treia din Postul Mare. În acest context, îndemnul central al predicii sale a fost: Să facem din Hristos centrul vieţii noastre.
Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat că, spre deosebire de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci din 14 septembrie, evanghelia duminicii a treia din Postul Mare „nu vorbeşte despre răstignirea lui Hristos, ci despre purtarea crucii de către creştin, despre modul în care interiorizăm lumina şi lucrarea sfintei cruci în viaţa noastră duhovnicească”. El a semnalat că din textul evanghelic aflăm condiţiile pe care trebuie să le împlinim pentru a fi buni creştini, şi anume: lepădarea de sine, purtarea sau asumarea crucii şi urmarea lui Hristos.
Despre lepădarea de sine, Preafericirea Sa a spus că „nu înseamnă distrugerea de sine, ci eliberarea de modul egoist de a trăi”.
Noi trăim în general în mod egoist, tot timpul ne gândim cum să acumulăm mai multe bogăţii, slavă, putere, să trăim mai bine, iar Hristos ne spune că trebuie să ne lepădăm de noi înşine în sensul de a nu mai fi eul centrul atenţniei noastre; să ne eliberăm de egoismul acesta al interesului excesiv şi exclusiv pentru sine şi să facem din Hristos centrul vieţii noastre.
Patriarhul României a definit lepădarea de sine drept „renunţarea la modul egoist şi pătimaş de a trăi doar pentru sine în uitare de Dumnezeu şi oamenii care au nevoie de ajutorul nostru” sau cu alte cuvinte „deschidere a eului pentru comuniunea cu Dumnezeu şi semenii, dorinţa de a trăi viaţa ca iubire smerită faţă de Dumnezeu şi iubire milostivă faţă de semeni”.
În ceea ce priveşte asumarea crucii, Preafericirea Sa a evidenţiat că este o „recunoaştere a limitelor, a neutinţelor, dar şi voinţa şi lupta de a birui păcatele”.
Purtarea crucii înseamnă o luptă pentru a birui suferinţa şi pentru a o transforma în speranţă, o luptă pentru a birui necazurile şi a le transforma într-o apropiere mai mare de Dumnezeu, de a transforma încercările vieţii într-o scară de urcuş duhovnicesc.
Apoi, făcând referire la urmarea lui Hristos, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a atras atenţia că „lepădarea de sine şi purtarea crucii nu se pot realiza fără ajutorul Mântuitorului” şi a afirmat că „a urma Lui Hristos înseamnă a duce crucea împreună cu Hristos, a ne umple de iubirea Lui smerită, jertfelnică şi milostivă”.
„Când Mântuitorul spune să-mi urmeze Mie, înseamnă că ne îndeamnă să nu ducem singuri lupta împotriva egoimului şi a patimilor şi suferinţei, deoarece nu o putem face, ci cu ajutorul lui. El, cel răstignit şi înviat, ne ajută să transformăm suferinţa în speranţă, el suferă împreună cu noi. Numai aşa putem noi să simţim că postul este o bucurie şi nu o povară. Numai aşa putem înţelege de ce oamenii care se află în suferinţă, dar sunt credincioşi şi se roagă mult au faţa senină şi au speranţă, chiar dacă boala nu se vindecă au speranţa mântuirii”, a subliniat Preafericirea Sa.
În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat că „urmarea lui Hristos este cheia înţelesului cum trebuie să lucrăm pentru lepădarea de sine şi pentru purtarea crucii, şi anume cu ajutorul lui Hristos. „Toate se pot dacă cerem ajutorul lui Hristos”, a afirmat Preafericirea Sa.
Dacă postim şi nu ne rugăm, nu avem bucuria întâlnirii cu Hristos. Unirea cu Hristos prin rugăciune, prin împărtăşanie mai ales ne dă putere ca să purtăm crucea, ca să luptăm împotriva patimilor egoiste din interiorul nostru şi să simţim bucuria învierii.
De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, făcând referire la sinaxarul din Triod, a explicat de ce Sfinţii Părinţi au rânduit ca această sărbătoare să fie aşezată la mijlocul perioadei de postire. El a semnalat cinci motive:
- Să ne aducă aminte de pătimirile Mântuitorului şi să ne mângâie cu nădejdea Învierii
„În timpul postului celui de 40 de zile ne răstignim şi noi oarecum, morţi fiind, faţă de patimi cu simţurile adormite şi potolite din pricina amărăciunii postului. De aceea, ni se pune înainte cinstita şi de viaţă făcătoarea cruce ca să ne îmbărbăteze, să ne sprijine, să ne aducă aminte de pătimirile Mântuitorului şi să ne mângâie cu nădejdea Învierii”, a spus Preafericirea Sa.
- Să ne întărim spiritual pentru a continua urcuşul interior spre Înviere
„După cum cei care călătoresc pe un drum anevoios simt nevoia unui popas şi dacă întâlnesc pe cale un copac umbros se odihnesc puţin, apoi pot continua drumul, tot aşa în mijlocul postului Sfinţii Părinţi au rânduit ca un popas duhovnicesc închinarea faţă de sfânta cruce cea de viaţă aducătoare, astfel ne întărim duhovniceşte pentru a continua urcuşul duhovnicesc interior spre Înviere”, a explicat Patriarhul Daniel
- Să ne ajute în lupta duhovnicească cu patimile şi păcatul
„După cum un împărat biruitor trimite într-o cetate mai întâi steagurile sale, tot aşa Sfinţii Părinţi au rânduit ca semnul biruinţei lui Hristos asupra păcatului, asupra morţii şi iadului să fie trimis înaintea celor care postesc ca să se întărească văzând semnul biruinţei. Deci, noi care ne străduim să biruim patimile egoiste, să luptăm împotriva lăcomiei, a mândriei, a îndepărtării de Dumnezeu, avem nevoie să vedem acest semn al biruinţei lui Hristos. Când vedem acest semn al răstignirii şi învierii lui Hristos noi ne întărim în lupta noastră duhovnicească”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
- Să ne ofere mângâiere duhovnicească în efortul ascetic din timpul postului
„A fost aşzată în mijlocul postului Sfintelor Paşti pentru a ne aduce o mângâiere, pentru a ne îndulci nevoinţele noastre. Crucea cea de viaţă făcătoare îndulceşte amărăciunea postului celui de 40 de zile şi ne mângâie pe noi care trăim ca în pustie până ne va duce Hristos, prin Învierea Lui, la Ierusalimul cel de sus”, a evidenţiat Părintele Patriarh.
- Să ne arate puterea Învierii care era ascunsă în cruce
„Sfânta Cruce simbolizează pomul vieţii care era în mijlocul raiului. Adam pron lăcomie a mâncat din fructul oprit şi nu a mai ajuns la pomul vieţii, iar Hristos prin postire, înfrânare, ascultare smerită până la moarte şi încă moarte pe cruce ne-a dăruit nouă pomul vieţii. Pomul vieţii era însuşi Hristos, dar fiindcă protopărinţii au gustat din pomul cunoştinţei binelui şi a răului, prin neascultare nepostire, neînfrânare şi nepocăinţă a trebuit ca noul Adam să ne înveţe înfrânarea, ascultarea şi să vindece păcatul neascultării şi al lăcmoiei protopărinţilor. De aceea, Sfânta Cruce pe care El s-a jertfit a biruit moartea, diavolul, iadul şi ne-a arătat puterea Învierii care era ascunsă în cruce”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
În Duminica a treia din Postul Mare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezidat Liturghia de la Catedrala Patriarhală. Alături de Părintele Patriarh au slujit episcopii vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Ieronim Sinaitul.
Foto credit: Robert Nicolae/Basilica.ro
