La Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului a fost oficiată în seara zilei de 15 martie 2016, de către Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a doua parte a Canonului cel Mare. În soborul slujitor s-au aflat şi Preacuviosul Părinte Arhimandrit Paisie Teodorescu, Vicar patriarhal, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Dionisie Constantin, Consilier patriarhal la Atelierele Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, precum şi Pr. Ionuţ Dragomir, Consilier patriarhal.
Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt în care le-a spus credincioşilor că această cântare de pocăință este mai cuprinzătoare decât celelalte canoane de pocăință citite de credincioși în fiecare zi. De asemenea, „ne aduce aminte de cei mai înainte de lege și de după lege și ne îndeamnă să ne ferim de exemplele de viață a celor care s-au îndepărtat de Dumnezeu”. Toți oamenii „au datoria de a striga din adâncul inimii «Miluieste-mă Dumnezeule, miluiește-mă» şi de a reveni în casa Părintelui Celui Bun”.
Ierarhul a mai subliniat faptul că în veacul al VII-lea, când s-a născut autorul Canonului, în vremurile acelea „creștinii au trecut prin foarte mari încercări în Palestina” şi „cea mai importanta biserică dintre cele existente, cea ctitorită de Sfânta Elena, a căzut sub invazia perşilor”. Sfântul Andrei Criteanul „s-a format ca un bun slujitor în mănăstirea «Sfântul Sava» şi le-a adus aminte oamenilor că mai ales în perioada Postului trebuie să strigăm către Dumnezeu să ne primească pocăința”.
De asemenea, Preasfinţitul Părinte Timotei a subliniat că „Sfântul Andrei a fost contemporan cu Sfântul Sofronie al Ierusalimului care ne-a lăsat istorisirea vieții Sfintei Maria Egipteanca”. Din această lucrare învățăm că „la începutul Postului celui Mare Părinții din mănăstirile Palestinei luau cu ei câteva pâini şi câteva fructe, mai ales roade ale finicilor, și plecau în pustie. Ei reveneau înmănăstire „abia la sfârşitul postului după ce posteau şi se rugau îndelung”.
„Canonul Sfântului Andrei ne cheamă stăruitor”, a mai spus Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi chiar dacă nu avem lacrimile pe care el le aminteşte în această preafrumoasă cântare „măcar să avem din adâncul inimiiun gând de întoarcere la Dumnezeu”.
Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului adăposteşte un fragment din sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur, precum şi o copie a icoanei făcătoare de minuni aMaicii Domnului – Prodromițade la Schitul românescProdromudin Sfântul Munte Athos. Paraclisul poartă hramurileÎnvierea DomnuluișiIcoana Maicii Domnului – Prodromița, dar îl are ca ocrotitor şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur.
