Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit pe 20 ianuarie 2013 în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală, a explicat semnificațiile Pericopei Evanghelice a Duminicii a XXIX-a după Rusalii de la Sfântul Evanghelist Luca, capitolul al XVII-lea, versetele de la 12 la 19, care face referire la Vindecarea celor zece leproși.
Iisus Nazarineanul este un Vindecător de boli care a schimbat suferința în speranță
Patriarhul României a arătat că cei zece leproși nu au fost vindecați printr-un cuvânt de vindecare.
„Mântuitorul Iisus Hristos S-a întâlnit cu zece leproși care văzându-L I-au cerut să-I fie milă de ei. Prin aceasta se înțelegea că ei doreau să fie vindecați. Acești zece leproși au auzit că Iisus Nazarineanul este nu numai un mare Învățător, ci și un Vindecător de boli care a schimbat suferința în speranță, care a ridicat pe cei căzuți în păcate și a vindecat pe cei care erau robiți de suferință și boală. Mântuitorul văzându-i într-adevăr I S-a făcut milă de ei, dar nu i-a întrebat dacă au credință și nici nu le-a zis doar prin cuvânt Fiți curățiți de lepră! Sfântul Evanghelist Luca ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos nu pronunță un cuvânt de vindecare și nici nu cere nimic din partea celor zece leproși, ci doar îi trimite să se arate preoților potrivit Legii lui Moise”, a spus Preafericirea Sa, după cum informează Radio TRINITAS.
Recunoștința este firescul demnității umane
Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat că recunoștința este o stare de sănătate spirituală.
„Mântuitorul vrea să ne spună că recunoștința este starea de smerenie și sănătate a sufletului, iar nerecunoștința este o lepră a sufletului, chiar dacă omul s-a vindecat de lepra trupului. Recunoștința este firescul demnității umane. Nerecunoștința este nefirească pentru că atunci când omul mulțumește lui Dumnezeu pentru binefaceri și oamenilor prin care Dumnezeu a lucrat în viața lor el este sănătos sufletește, este drept și este demn. Când nu mulțumește este nesănătos, nefiresc, nedrept și nedemn. Deci, recunoștința nu este cerută ca o laudă pentru sine, ci este cerută de Hristos și celor nouă ca o stare de sănătate spirituală. Învățăm așadar că deși nu are nevoie de mulțumirea oamenilor Hristos apreciază pe cel care mulțumește lui Dumnezeu și semenilor încât recunoștința este starea de comuniune între Dăruitor și primitor, între cel ce face binele și cel care beneficiază de el. De aceea, Biserica a înțeles cel mai bine această Evanghelie a Mântuitorului Iisus Hristos de la leprosul vindecat și mulțumitor sau recunoscător atunci când a insistat și insistă ca noi să-I mulțumim lui Dumnezeu, iar mulțumirea și recunoștința să fie activitatea cea mai demnă, cea mai dreaptă și cea mai nobilă a Bisericii și ea se numește Euharistia.
Săptâmâna viitoare, creștinii ortodocși se vor afla în Duminica a XXXI-a după Rusalii.
