În extremitatea sud-vestică a judeţului Vâlcea, lângă graniţa cu judeţul Gorj, într-un sat aproape uitat de lume, se păstrează un monument eclesial armonios zidit, ocrotit de Sfinţii Voievozi, ce întregeşte salba de biserici din lemn ale Olteniei de sub munte.
Comuna Livezi este una dintre acele localităţi aproape necunoscute din „România profundă”, unde viaţa oamenilor urmează alte ritmuri decât în aglomerările urbane. E aşezată pe Valea Olteţului, un afluent al Oltului, şi face parte din Piemontul Getic. În 1968 această localitate, situată la 100 de kilometri distanţă faţă de Râmnicu Vâlcea şi 55 faţă de Drăgăşani, s-a format prin contopirea fostelor comune Tina şi Pârâieni. Atunci, ca şi acum, comuna avea în componenţa ei şapte sate: Livezi, Tina, Pleşoiu, Părăuşani, Pârâienii de Sus, Pârâienii de Mijloc şi Pârâienii de Jos.
Cu siguranţă, la sfârşit de Ev Mediu, locuitorii ei erau ţărani moşneni şi boieri proprietari de moşii. În documentele vremii apare menţionat, la 1434, Danciu Zamona, stăpânul moşiei Pârăienilor din actuala comună Livezi. Mai târziu, la începutul veacului al XVII-lea, sunt menţionaţi, tot în hrisoave, banul Hamza Părăianul, Stanciu Postelnicul și Danciu Pârâianu.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
