Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop Vicar Patriarhal, i-a îndemnat pe credincioşi prezenţi astăzi, 18 septembrie 2016, în Catedrala Patriarhală, să aibă tot timpul în centrul preocupărilor lor persoana Mântuitorului şi nu propria persoană. Preasfinţia Sa le-a spus tuturor că urmarea lui Hristos trebuie să fie o lucrare permanentă, desfăşurată în tot timpul vieţii noastre.
În Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci (18 septembrie 2016), Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală. Din soborul slujitor a făcut parte şi părintele Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale.
În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, ierarhul a subliniat faptul că lepădarea de sine, asumarea Crucii şi urmarea lui Hristos sunt condiţii ale vieţii veşnice şi ale mântuirii noastre.
În jertfa Mântuitorului pe crucea de pe Golgota se descoperă iubirea infinită a lui Dumnezeu pentru oameni, iar evanghelia de astăzi ne arată care poate şi trebuie să fie răspunsul umanităţii la iubirea lui Dumnezeu. Răspunsul nostru, al fiecăruia dintre noi, la iubirea lui Dumnezeu arătată în jertfa de pe Cruce a unicului Său Fiu este lepădarea noastră de eul nostru egoist, pătimaş şi lacom; asumarea Crucii, adică asumarea vieţii ca dar primit de la Dumnezue, şi urmarea cu fidelitate şi cu tenacitate a lui Hristos până la moarte – condiţii ale vieţii veşnice şi ale mântuirii noastre.
Episcopul Vicar Patriarhal a mai precizat că îndemnul evanghelic Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine reprezintă o chemare la pocăinţă şi la schimbarea vieţii noastre păcătoase.
Lepădarea de sine se referă nu la izolarea noastră de lume, la batjocurirea sau neglijarea propriului trup, ci aceste cuvinte (Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine n.r.) reprezintă o chemare la pocăinţă, la schimbarea vieţii. Mântuitorul Iisus Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul, cei 12 Apostoli vorbesc despre această necesitate a schimbării noastre, a lepădării omului căzut, a transformării naturii noastre, compromise prin asctul neascultării lui Adam, prin îmbrăcarea noastră, cu ajutorul harului Duhului Sfânt primit la Botez, în omul cel nou după chipul lui Hristos .
Asumarea Crucii înseamnă a primi cu mulţumire viaţa ca dar de la Dumnezeu cu toate bucuriile şi necazurile sale, a mai spus Preasfinţia Sa:
În acest sens duhovnicesc al asumării crucii putem înţelege lipsurile materiale, infirmităţile trupeşti şi sufleteşti, bolile cu care ne confruntăm de-a lungul vieţii, toate încercările pe care le întâmpinăm. Acestea nu trebuie socotite ca pedepse de la Dumnezu, ci ca mijloace de transformare a noastră, de zidire a noastră duhovnicească, de sfinţire a vieţii noastre prin purtarea acestei cruci nevăzute, duhovnicşeti, cu bucuria cu care Mântuitorul şi-a purtat propria Sa cruce pentru noi şi pentru a noastră mântuire, El fiind fără de păcat.
Totodată, ierarhul a evidenţiat că urmarea lui Hristos trebuie să fie o lucrare permanentă, de toată viaţa. Aceasta presupune să avem în centrul preocupării noastre persoana lui Hristos, nu propria noastră persoană, a subliniat Preasfinţia Sa.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a oficiat slujba de sfinţire a noului baldachin din Catedrala Patriarhală în care sunt aşezate raclele cu moaştele Sfântului Ierarh Nectarie şi ale Sfinţilor Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa Elena. De asemenea, din încredinţarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ierarhul a acordat diplome de vrednicie familiilor care au sprijinit confecţionarea acestui baldachin.
Galerie foto:
***
Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci
(Luarea Crucii și urmarea lui Hristos)
Marcu 8, 34-38 și 9, 1
Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viața, o va pierde, iar cine îşi va pierde viața sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.
