PS Timotei despre Sf. Constantin Brâncoveanu: reprezintă una dintre cele mai frumoase lecţii de istorie, evlavie şi demnitate românească

Cu prilejul sfinţirii centrului social al parohiei prahovene Gheaba, dedicat Sfinţilor Brâncoveni, Episcopul Timotei Prahoveanul a creionat din cuvinte portretul sfântului domnitor martir despre care a spus că „reprezintă una dintre cele mai frumoase lecţii de istorie, evlavie şi demnitate românească”.

El l-a numit pe Sf. Constantin „unul dintre cei mai mari domni pe care i-a avut pământul românesc”.

„Am avut mulţi voievozi importanţi, ctitori de biserici şi mănăstiri, oameni care au împărţit dreptatea sau care au făcut bine, dar niciunul nu a plătit cu propriul lui sânge şi ai celor patru fii dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de ţara lui”, a semnalat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor în omilia rostită joi, 16 august 2018, la parohia prahoveană.

Preasfinţia Sa a evocat principalele virtuţi ale sfântului Constantin Brâncoveanu şi a apreciat că, în timpul domniei sale, Ţara Românească a cunoscut o dezvoltare impresionantă.

„Era iubitor al artelor şi al şcolii. A adus în Ţara Românească mari profesori de la Constantinopol, din Occident îndrumându-i pe fiii ţării să înveţe carte”.

„A înfiinţat şcoli de cel mai înalt nivel atât în Bucureşti cât şi în ţară, a tipărit cărţi în limba română, dar şi în alte limbi, unele dintre ele destinate creştinilor din Orient care sufereau şi ei din pricina turcilor”, a evidenţiat Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul.

La finalul slujbei au fost acordate diplome şi distincţii pentru cei care au contribuit la înfiinţarea Centrului Social ocrotit de Sfinţii Martiri Brâncoveni. Foto credit: basilica.ro

Totodată, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a evidenţiat faptul că marele domnitor Constantin Brâncoveanu a fost un diplomat desăvârşit care a căutat alianţe cu ţările creştine, însă şi-a pus nădejdea numai în Dumnezeu.

„În cei peste 25  de ani cât a condus Ţara Românească nu a purtat decât un singur război. Dorea o alianţă cu fraţii creştini pentru că era întotdeauna ameninţat de turci. A încercat legături cu Moscova şi Austria dar, până la urmă, a înţeles că singurul apărător al acestei ţări este numai Dumnezeu deoarece în final nu s-a putuz bizui pe nimeni”, a precizat ierarhul.

Preasfinţia Sa le-a spus credincioşilor faptul că sărbătoarea dedicată sfinţilor Brâncoveni este „o lecţie extraordinară de credinţă, iubire de ţară şi demnitate adevărată”.

El a remarcat că Sfântul Constantin ne transmite nouă, celor de astăzi, următorul mesaj: „iubiţi-vă ţara aşa cum am iubit-o eu, iubiţi-vă credinţa cum am făcut-o eu şi mărturisiţi-vă credinţa cum am făcut-o eu”.

Ierarhul a atras atenţia că românii din diaspora sunt cei mai afectaţi de vieţuirea departe de ţară, pentru că „mulţi dintre ei îşi pierd credinţa şi sufletul după prima întâlnire cu străinii”.

Sfântul Constantin Brâncoveanu se adresează în primul rând celor plecaţi departe de casele lor: păstraţi-vă credinţa pe care aţi moştenit-o de la moşii şi strămoşii voştri pentru că această credinţă este mântuitoare.

Iubiţi-vă ţara pentru ca este o virtute care ne uneşte cu istoria pe de-o parte şi cu Dumnezeu pe de alta, pentru că pământul acesta este sfânt, presărat cu atâta sânge de la jertfele martirilor şi împodobit cu mormintele părinţilor şi strămoşilor noştri care sunt întotdeauna un memento pentru noi.

Episcopul Timotei Prahoveanul a relatat şi momentul martiriului sfântului Constantin dimpreună cu fiii săi. „Sfârşitul lui a fost plin de glorie, de demnitate şi de rară frumuseţe creştină şi românească”, a subliniat ierarhul.

În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, 15 august 1714, când dreptcredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu împlinea vârsta de 60 de ani a primit sfârşitul mucenicesc prin sabie împreună cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi cu ginerele său, sfetnicul Ianache, în cetatea Sfântului Constantin cel Mare.

Trupurile Martirilor Brâncoveni au fost aruncate de turci în mare, de unde au fost scoase de unii creştini milostivi, care le-au îngropat cu evlavie, în taină, nu departe de Constantinopol, în insula Halki, la Mănăstirea Maicii Domnului.

Mai târziu, moaştele Sfântului Voievod Martir au fost aduse în ţară, la anul 1720, de  doamna Maria, soţia sa, şi aşezate în biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, ctitoria domnitorului.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în rândul sfinţilor pe Martirii BrâncoveniConstantin Vodă cu cei patru fii ai săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache, în ziua de 19 iunie 1992, având zi de prăznuire data de 16 august a fiecărui an.

Foto credit: Basilica.ro

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente