„Să ne ajute Dumnezeu să înţelegem din suferinţa şi răbdarea acestui slăbănog, care a aşteptat 38 de ani, că cea mai importantă legătură din viaţa noastră este legătura cu Dumnezeu şi prietenia cu El. Fericiţi sunt cei care caută această prietenie şi o dobândesc” a spus Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, credincioşilor prezenţi astăzi, 22 mai 2016, la Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală.
În Duminica a 4-a după Paşti (22 mai 2016), la Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
În vremea noastră Vitezda este Biserica pe care Mântuitorul Iisus Hristos a întemeiat-o
Făcând referire la pericopa evanghelică (vezi mai jos textul) din această duminică, a Vindecării slăbănogului de la Vitezda, în cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, Preasfinţia Sa a arătat că Vitezda din zilele noastre este Biserica, locul unde primim vindecare sufletească şi trupească.
„În vremea noastră Vitezda, sau casa vindecării, casa milostivirii, este Biserica pe care Mântuitorul Iisus Hristos a întemeiat-o. Vă aduc aminte cuvintele unui sfânt părinte care spunea că Biserica nu este tribunal, ea nu judecă, ea vindecă de neputinţe pe toţi cei care vin la ea. În Biserică primim, în primul rând, iertarea păcatelor noastre. Toţi avem nevoie de iertarea de la Dumnezeu. Aici primim şi vindecarea sufletească şi pe cea trupească prin Sfintele Taine şi darul cel negrăit şi binecuvântarea lui Dumnezeu prin participarea la Sfânta Liturghie. Avem această Vitezda, acest loc al vindecării în Biserică, de aceea foarte mulţi oameni chiar aflaţi la capătul nădejdii după grele suferinţe au aflat vindecare în Biserică, mai ales în urma unor rugăciuni stăruitoare făcute cu credinţă în Dumnezeu, singurul care vindecă şi sufletele şi trupurile”, a spus Preasfinţia Sa.
Fără răbdare nimeni nu se poate mântui
Totodată, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a subliniat importanţa răbdării în dobândirea mântuirii şi a evidenţiat că răbdarea noastră trebuie să se termine la uşa mormântului.
„Avem multe de învăţat din Evanghelia de astăzi. Avem de învăţat că răbdarea nu trebuie să se sfârşească niciodată. Părintele Cleopa recomanda credincioşilor care veneau la el această virtute a răbdării şi repeta acest cuvânt de multe ori, uneori şi de câte 30 de ori, pentru a arăta că fără răbdare nimeni nu se poate mântui. Răbdarea cuiva trebuie să se termine la uşa mormântului. Până acolo trebuie să luptăm şi să avem această sfântă virtute pe care ne-o recomandă şi Evanghelia de astăzi”, a precizat Preasfinţitul Părinte Timotei.
Cea mai importantă legătură din viaţa noastră este legătura cu Dumnezeu
Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a vorbit şi despre o mare problemă cu care se confruntă mulţi dintre semenii noştri, şi anume singurătatea.
„Singurătatea este una din marile probleme ale veacului în care trăim. Suntem, aşa cum adesea spunea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, o mulţime însingurată. Această mulţime însingurată are nevoie de iubirea lui Dumnezeu şi de atenţia noastră. Oricât de mică ar fi, atenţia noastră ar putea schimba lumea din jurul nostru, nu lumea întreagă, ci lumea din jurul nostru”, a spus Preasfinţia Sa.
***
Duminica a 4-a după Paşti (a Slăbănogului)
(Ioan 5, 1-15)
În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa, şi cine intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Şi era acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă! Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos.
