În primele patru zile ale Postului Mare, în cadrul slujbei Pavecerniței Mari, se citește pe fragmente Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, un amplu imn liturgic alcătuit din 9 cântări bogate, compuse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăință (peste 250 stihiri), ritmate de invocația: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, după cum informează Ziarul Lumina.
După cum indică și numele cu care a intrat în Tradiția Bisericii, canonul acesta a fost compus de Sfântul Andrei, un monah erudit și evlavios, care în 692 a ajuns episcop de Gortyna, în Creta, de unde a și primit numele „Criteanul” sau „Cretanul”. El este considerat cel dintâi autor de canoane liturgice. Între toate acestea strălucește, în mod deosebit, Canonul cel Mare, considerat cea mai profundă cântare de pocăință din cultul Bisericii. Dramatismul acesteia însă este contrabalansat de o luminoasă nădejde: cântările sunt pline de exemple de mari păcătoși din Sfânta Scriptură care au reușit totuși să își câștige mântuirea prin pocăință.
Aceste pilde îl ajută pe credinciosul de astăzi să reușească două lucruri importante: să își conștientizeze păcatele printr-o adâncă meditație asupra istoriei biblice și să le spele prin lacrimile pocăinței, pornind astfel pe drumul învierii sufletului din moartea păcatului. Întrucât este așezat chiar la începutul Postului Mare, scopul Canonului Sfântului Andrei Criteanul este de a-l ajuta pe om să intre în duhul autentic al postirii, iar acest duh să-l călăuzească în călătoria duhovnicească spre Învierea lui Hristos. Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește integral în Denia de joi din săptămâna a V-a a Postului Mare.
