Poate că cea mai delicată problemă a discursului pastoral actual este cea legată de modul înfăţişării Împărăţiei lui Dumnezeu. Adică a felului cum expunem cele cu privire la fericirea Raiului, la bunătăţile cele veşnice şi desfătarea de slava dumnezeiască, care sunt totuna cu trăirea lui Dumnezeu, sau cunoaşterea lui Dumnezeu, sau cu Dumnezeu Însuşi. Pentru că, în paranteză fie spus, în limbajul dumnezeieştilor Scripturi, cunoaşterea duhovnicească înseamnă nu un act gnoseologic, ci o împărtăşire, o unire cu o anume realitate, în cazul de faţă cu Dumnezeu.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
