Prezența Bisericii în mediul virtual este o fereastră credibilă deschisă spre lume: Protos. Ieremia de la Putna

Protos. Ieremia ne-a scris despre ceea ce înseamnă prezența Bisericii în mediul virtual, așa cum o percepe viețuitorul unui așezământ iubit de tinerii ortodocși pentru deschiderea față de ei și formarea spirituală pe care o pot dobândi acolo: Mănăstirea Putna.

„Prezența oficială a Bisericii în mediul virtual este o fereastră credibilă pe care Biserica o ține deschisă spre lume. A ține deschisă această fereastră nu este ușor, din contra, prezintă foarte multe provocări. Dar ea trebuie să rămână deschisă pentru sfințirea lumii”, a subliniat Protos. Ieremia Berbec.


Fereastră credibilă spre lume

În anii ’80 și ’90 ai secolului trecut, prin mijlocirea unor creștini evlavioși, Părintele Arsenie Papacioc a purtat un schimb de mesaje înregistrate pe bandă audio cu Părinții de la Sihăstria. Într-unul din ele, adresat Părintelui Cleopa, Părintele Arsenie spunea Nu mi-e uşor să mă adresez prin instrumentele astea misterioase de la distanţe de mii de km, dar trebuie să cred că sunt adevăruri care poartă cuvântul între noi. «Hristos a înviat!» Şi când am spus «Hristos a înviat!» parcă am auzit că mi-aţi răspuns: «Adevărat a înviat!».

Trăim într-o eră în care au explodat mediile și tehnologiile digitale, în care există oameni care petrec mai mult timp pe internet decât o fac în viața reală.

”Lumea digitală actuală este ceea ce era
piaţa publică în timpul Apostolilor.

Cei care afirmă că nu este potrivit pentru Biserica Ortodoxă să folosească aceste mijloace digitale sau să fie prezentă în mediile virtuale, argumentează că „duhul internetului” este străin de, chiar în opoziție cu „duhul ortodox”, pentru că este unul al timpului „Acum”, al imediatului, al superficialităţii, de multe ori al măştilor, al promovării de sine, al unei realităţi şi identităţi virtuale, de multe ori false, al relaţiilor pe orizontală şi nu pe verticală, al relaţiilor triviale şi nu personale etc. Implicit, spun ei, mesajul creștin ortodox va fi deformat dacă este prezentat în aceste medii.

Pe de altă parte, cei care susțin prezența Ortodoxiei, cu ethos-ul ei, în spațiul virtual, argumentează că lumea digitală actuală este ceea ce era piaţa publică în timpul Apostolilor (unde Sf. Ap. Pavel, în Atena, se lua zilnic la întrebări cu cei ce se întâmplau să fie de față, cf. Fapte 17:17), marile drumuri din Imperiul Roman sau „Drumul mătăsii” – un drum al schimburilor inter-culturale prin excelență –, drumuri pe care şi ortodocşii sunt obligaţi să meargă, şi că nu ar trebui să ne fie frică de internet ci să-l aducem în slujba noastră; pentru că așa au făcut misionarii creștini de-a lungul secolelor pentru a duce mesajul cel bun al lui Hristos – Evanghelia, la toate neamurile pământului.

Este clar că această noutate a timpurilor noastre este o provocare pentru noi, ca și creștini în lume. Dar o provocare în acest sens este și trupul nostru și, în general, contactul nostru cu „duhul lumii” – pofta ochilor, pofta trupului, trufia vieții (cf. 1 Ioan 2: 16). Iar de trup nu ne putem izola. Din contră, el, trupul, are un mare rol în faptul că noi suntem după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum o afirmă Sfântul Grigorie Palama.

Noi suntem chemați nu să scăpăm de trup, ca de un rău, cum se considera în filozofia antică sau cum se consideră în spiritualitățile orientale, ci să ne sfințim trupurile prin curățirea de patimile trupești și împărtășirea de harul lui Dumnezeu. Așadar noi ca și creștini suntem chemați nu să fugim din fața provocărilor pe care ni le aduce contactul cu lumea, ci să le biruim, să ne sfințim pe noi înșine în contact cu ele și, prin aceasta, să sfințim lumea în care trăim.

Este chemarea generală a creștinului în această lume, de a realiza planul lui Dumnezeu cu creația, care implică sfințirea ei. În acest sens, am văzut că Părinții noștri contemporani nu s-au dat înapoi din fața tehnologiei: au dat interviuri audio sau video, au folosit telefonul etc.

”Nu putem fi altfel decât purtători ai valorilor
Mântuitorului Hristos în mediul virtual.

Principiul pe care se bazează cei care au ales să folosească mijloacele digitale în pastorația ortodoxă este simplu: unde este turma, acolo trebuie să fie și păstorul. Turma este pe internet, acolo trebuie să fim și noi.

Și există nenumărate mărturii despre rolul mântuitor al prezenței ortodoxe în spațiul virtual. Să cităm doar unul.

O tânără din America, căutând pe internet cuvintele: „alimentaţie organică, Grecia, engleză”, a dat peste site-ul unei mănăstiri de maici din Grecia, apoi a vizitat mănăstirea, s-a convertit la Ortodoxie, a devenit monahie şi după puţini ani a adormit întru Domnul cu lacrimi în ochi de fericire şi recunoştinţă că a ajuns la Adevăr.

Și dacă alegem să urmăm principiul pastoral enunțat mai sus, trebuie să înțelegem că prezența noastră în mediul virtual ne obligă la duble exigențe: unele impuse de mediul virtual în sine, cu standardele sale de calitate, de comunicare, de viteză, iar altele impuse de propriul nostru sistem de valori – noi nu putem fi altfel decât purtători ai valorilor Mântuitorului Hristos în acest mediu.

Această tensiune trebuie asumată conștient și, așa cum este cazul cu toate provocările care ne stau înainte, poate să devină pentru noi o ocazie de a ne sfinți și a sfinți.

Acesta este și cazul misiunii Agenției de știri Basilica, și a prezenței oficiale a Bisericii în mediul virtual. Din cele spuse până acum, consider că Biserica nu are altă cale decât aceea de a accepta provocările lumii contemporane și a-și prezenta mesajul inclusiv prin aceste mijloace.

Aceasta este cu atât mai dificil cu cât se observă o atitudine din ce în ce mai ostilă față de mesajul creștin în lumea modernă, cu deosebire în spațiile virtuale, aflate de multe ori sub influența unor campanii mediatice interesate. Este un mesaj de demnitate al Bisericii pe care noi cu toții trebuie să-l sprijinim.

Pentru că, din păcate, mult prea mulți dintre creștinii ortodocși români aleg să nu-și mărturisească public convingerile și, dacă o fac, mulți o fac la adăpostul pseudonimelor.

În acest sens, reputatul profesor Jean-Claude Larchet spunea la o conferință, criticând folosirea pseudonimelor pe forum-uri sau blog-uri, A fi creştin înseamnă să fii o persoană nu un personaj, să ai un chip nu o mască. A fi creştin înseamnă a avea un nume, cel primit la botez şi cel pe care îl rosteşte preotul de fiecare dată când ne împărtăşim cu Sfintele Taine, concluzionând, îmi pare mie ca nu numai folositor ci şi necesar din punct de vedere duhovnicesc ca toate forum-urile şi blog-urile ortodoxe să adopte un cod etic care cere tuturor participanţilor să se exprime cu identitatea lor reală.

Este ceea ce face Agenția Basilica în mediul virtual: reflectă – oficial, obiectiv, responsabil și credibil – viața Bisericii în mediul virtual prin știri, prin luări de poziții, prin deschiderea față de tot ceea ce este frumos și bun în lume; face eforturi de a fi accesibilă tinerilor prin prezența în mediile de socializare virtuală (Instagram, Facebook,Twitter etc.) și prin aplicația pentru telefoanele mobile.

”Pastoraţia în lumea digitală nu trebuie
şi nici nu poate să înlocuiască contactul nemijlocit.

Un preot care folosește mediile virtuale în pastorație, observa: la sfârşitul unei conversaţii cu o persoană iubită pe Skype spunem „Mi-e dor de tine”, lucru care nu se întâmplă în cazul unei convorbiri directe, faţă-către-faţă.

Astfel, nu poate fi înlocuită în niciun fel experienţa vieţii în Biserică, contactul personal, pentru că trupul nu este deloc o parte neimportantă în contactul cu o altă persoană – inclusiv cu preotul –, prin tot ceea ce implică aceasta: contactul vizual, limbajul feţei, respiraţia etc. Pastoraţia în lumea digitală nu trebuie şi nici nu poate să înlocuiască contactul nemijlocit, direct, palpabil cu viaţa Bisericii, cu Sfintele Taine, cu duhovnicul.

Prezența oficială a Bisericii în mediul virtual este o fereastră credibilă pe care Biserica o ține deschisă spre lume. A ține deschisă această fereastră nu este ușor, din contra, prezintă foarte multe provocări. Dar ea trebuie să rămână deschisă pentru sfințirea lumii.

Muțumim mădularelor Bisericii prin care se face această lucrare, care ne folosește tuturor, și rugăm pe bunul Dumnezeu să ajute ca această lucrare a Bisericii să se facă în continuare cu atenție și smerenie.


Protos. Ieremia Berbec, născut în 6 noiembrie 1978, a absolvit un doctorat în matematică la Universitatea Berkeley din California, SUA.

A fost fiu duhovnicesc al Părintelui Arsenie Papacioc. Din septembrie 2007 s-a alăturat obștii de la Mănăstirea Putna. Este licențiat în teologie și urmează în prezent un master la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași.

În anul 2015, Părintele Ieremia a participat ca delegat al Mănăstirii Putna la Prima conferinţă internaţională privind media digitală şi pastoraţia ortodoxă, care a avut loc la Atena, Grecia.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente