Preotul Mircea Munteanu din Camna, apărător al Ortodoxiei în temnițele comuniste

Închisoare

Preotul Mircea Munteanu este un exemplu de mărturisitor în perioada comunistă. A fost încarcerat la Arad și Timişoara, pe motiv că ar fi ajutat cu un kilogram de slănină şi fasole pe cei din închisori, prin intermediul medicului de circumscripţie Băltoiu Traian. A fost eliberat spre sfârșitul anului 1949.

Mai multe informații vă prezentăm în articolul semnat de Adrian Nicolae Petcu, publicat în Ziarul Lumina din 2 Octombrie 2017:

S-a născut la 2 iunie 1914 în localitatea Toracul Mic, din Iugoslavia (Voivodina). După absolvirea liceului, tânărul Munteanu a urmat Academia Teologică din Arad, unde în anul 1937 a obţinut „absolutorul teologic”. În 21 iunie 1940 a primit darul preoţiei din mâinile Episcopului Andrei Magieru al Aradului. În data de 15 octombrie 1940 a fost numit preot la Parohia Camna din judeţul Arad. Conform documentelor consultate în arhivele fostei Securităţi, în perioada guvernării „naţional-legionare”, preotul Munteanu s-a văzut nevoit să devină membru al partidului-stat, Mişcarea legionară, însă fără să activeze.

De asemenea, nu a participat la rebeliune. După schimbarea politică din august 1944, preotul Munteanu a intrat în rândurile Partidului Social-Democrat, încât după fuziunea din februarie 1948 a devenit membru al Partidului Muncitoresc Român. Din această postură, la 29 iulie 1948 a fost arestat de Siguranţa comunistă. Arestarea lui se consuma după valul de represiune început prin aplicarea Ordinului MAI nr. 5 din 15 mai 1948. Ştim că arestările din mai 1948 îi viza pe foştii legionari, adică pe cei care în evidenţele Siguranţei figurau cu antecedente politice de acest fel. Ce a urmat după momentul arestărilor din luna mai desigur că îi viza tot pe foştii legionari.

În cazul părintelui Munteanu situaţia era puţin diferită. După arestarea diaconului Teodor Bej şi a celorlalţi studenţi teologi arădeni, numele preotului Munteanu a apărut în ancheta acestora. Despre preotul Munteanu se spunea că, în preajma Crăciunului din 1945, ar fi ajutat cu un kilogram de slănină şi fasole pe cei din închisori, prin intermediul medicului de circumscripţie Băltoiu Traian, care totodată îi era naş de cununie.

Iniţial, anchetatorii au încercat să-l inculpe pe preotul Munteanu de legături cu grupul de rezistenţă anticomunistă condus de Gligor Cantemir. Însă au renunţat, deoarece nu avea nici un fel de indiciu în acest sens. În anchetă, părintele Munteanu era caracterizat astfel: „Inteligent, sincer, liniştit, naţionalist”.

În încercarea de a ajuta la eliberarea părintelui, soţia trimite un memoriu la organizaţia locală a PMR, dar este refuzată. Prin Sentinţa nr. 151 din 2 februarie 1949 a Tribunalului Militar Timişoara, preotul Munteanu a fost achitat pentru delictul de „omisiune de denunţ la uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Arad şi Timişoara. Nu a fost eliberat imediat, deoarece în iunie 1949 tatăl său înainta un memoriu către ministrul cultelor, Stanciu Stoian, prin care solicita aplicarea sentinţei.

La fel, în septembrie 1949, preotul Munteanu era închis, într-un document al Securităţii menţionându-se că se doreşte să se constate „comportamentul acestuia în penitenciar”. În cele din urmă este eliberat, fără ca documentele Securităţii să indice data. În libertate, încă de la 1 aprilie 1949, preotul Munteanu fusese ales preot la Parohia Sepreuş, judeţul Arad.

Slujeşte aici până la 1 decembrie 1951, când este transferat la Parohia Spini, judeţul Hunedoara, totodată lucrând pe postul de casier la Gospodăria Agricolă Colectivă din localitate. Un an mai târziu este transferat la Parohia Iscroni, tot în judeţul Hunedoara.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente