Pregătire pentru sărbătoarea Născătoarei de Dumnezeu din luna august

Începând de astăzi, timp de două săptămâni, Biserica Ortodoxă intră într-o perioadă specială de pregătire duhovnicească pentru întâmpinarea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, care se ține pe 15 august. Postul Adormirii Maicii Domnului sau al Sfintei Mării, cunoscut și sub denumirea de „Paștele din vară”, amintește credincioșilor de rolul special al Născătoarei de Dumnezeu în iconomia mântuirii și de darurile care, prin rugăciunile ei, se revarsă peste Biserică și lume.

Postul Adormirii Maicii Domnului este o practică veche a Bisericii creștine, despre el găsindu-se numeroase mărturii în istorie, informează „Ziarul Lumina”. Astfel, în anul 450, Leon cel Mare, Papă al Romei între anii 440 și 461, amintește de existența acestuia: „Posturile Bisericii sunt așezate în an pentru ca perioade speciale de nevoință să fie prescrise pentru fiecare anotimp. Astfel, primăvara este Postul Mare de 40 de zile, apoi este postul din vară (al Sfinților Apostoli), în a șaptea lună (în prezent luna a opta) a anului se ține postul de toamnă (al Adormirii Maicii Domnului), iar un alt post este iarna”. Postul Adormirii Maicii Domnului amintește de postul pe care Născătoarea de Dumnezeu l-a ținut înainte de trecerea sa din această lume, după cum spune Sfântul Simeon al Tesalonicului: „Postul din august a fost stabilit în cinstea Maicii lui Dumnezeu Cuvântul, care știind mai dinainte momentul plecării ei din această lume, s-a nevoit ascetic și a postit mai mult pentru noi, pentru că ea era binecuvântată și sfântă, și nu avea nevoie de post. Așadar, ea s-a rugat special pentru noi înainte să fie mutată din această lume în viața veșnică, unde sufletul ei s-a unit prin Duhul Sfânt cu Fiul ei. De aceea, noi trebuie mereu să postim și să ne rugăm ei, imitând viața ei, și rugând-o să se roage pentru noi. Unii spun că acest post a fost instituit pentru două sărbători: Schimbarea la Față și Adormirea Maicii Domnului. Eu zic că este bine să ne amintim de aceste două sărbători, una care ne dă lumină, și una care este milostivă pentru noi”.

Originea acestui post trebuie pusă în legătură cu al III-lea Sinod Ecumenic din 431 ținut la Efes, când a fost restabilit titlul Maicii Domnului de „Theotokos”, adică „Născătoare de Dumnezeu”, în fața ereziei nestoriene care o numea pe Maica Domnului doar „născătoare de om”, pentru că spuneau că Hristos S-a născut din ea numai după fire omenească. Restabilirea titlului de „Theotokos” (Născătoare de Dumnezeu) pentru Fecioara Maria a însemnat conturarea unui cult unic în spațiul ortodox pentru Maica Domnului, care este considerată cea mai sfântă persoană după Sfânta Treime.

La început, durata acestui post era diferită în rândurile comunităților creștine. În Antiohia, creștinii posteau o zi pe 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului. În Ierusalim, Postul Sfintei Marii ținea opt zile, iar în alte zone creștinii posteau întreaga lună august, în vreme ce alții posteau în luna septembrie, pentru că pe 8 septembrie este prăznuită Nașterea Maicii Domnului. Uniformizarea datei sărbătorii Adormirii Maicii Domnului și a duratei postului de două săptămâni a avut loc în secolul al XII-lea la Sinodul local din Constantinopol (1166), condus de Patriarhul Ecumenic Luca Crysovergis. Atunci s-a stabilit ca acest post să fie ținut începând cu 1 august și să se termine pe 15 august.

Durata și modul postirii

Postul începe de obicei la 1 august și se încheie în ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Când lăsatul secului cade în zilele de miercuri sau vineri, acesta se mută cu o zi înainte. Dacă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este prăznuită miercurea sau vinerea, atunci în ziua praznicului este dezlegare la pește, vin și ulei. Postul Sfintei Marii este un post mai aspru, care se ține după rânduielile Postului Mare. Tipicul Mare bisericesc arată că în zilele de luni, miercuri și vineri se ajunează complet, adică nu se mănâncă nimic până la Ceasul IX, care se săvârșește după-amiaza. După Ceasul IX se consumă mâncare uscată. Marțea și joia se consumă legume fierte fără ulei, iar sâmbăta și duminica este dezlegare la ulei și vin. De sărbătoarea Schimbării la Față (6 august) este dezlegare la pește, vin și ulei în orice zi ar fi prăznuită. În Pravila Mare, pentru a se face totuși o diferență față de Postul Mare, se arată că și în zilele de marți și joi se face totuși dezlegare la vin și ulei. Această tradiție este adoptată și în rânduielile mănăstirilor noastre. În timpul acestui post, la mănăstiri se citesc în fiecare zi cele două Paraclise ale Maicii Domnului.

Viața isihastă a Maicii Domnului

În tradiția ortodoxă se păstrează o amintire foarte vie a vieții ascetice a Maicii Domnului. Sfinții Grigorie Palama și Teofan al Niceei au vorbit de un isihasm al Maicii Domnului care prin rugăciune continuă și sălășluirea Duhului Sfânt în ea a devenit un model pentru toți monahii nevoitori. Părinții duhovnicești spun că acest urcuș duhovnicesc al Maicii Domnului a început în vremea când a stat la Templul din Ierusalim, de la vârsta prunciei până când a fost aleasă de Dumnezeu să nască pe Fiul Său înomenit. Adormirea ei, deși învăluită în taină, ne prezintă scena unei mutări din viața aceasta la cea veșnică și nu a unei morți. Trupul Maicii Domnului nu a cunoscut stricăciunea pentru că a fost înălțat la cer, iar sufletul ei este înfățișat în icoana praznicului ca fiind ținut în mâini de Fiul ei în Împărăția cerurilor. Sfântul Teofan al Niceei spune că Maica Domnului s-a unit cu Dumnezeu mai înainte ca Dumnezeu să se unească cu ea, adică mai înainte de momentul zămislirii Fiului lui Dumnezeu. Și Sfântul Grigorie Palama spune că orice har care este împărtășit Bisericii de către Dumnezeu nu este despărțit de Maica Domnului. Maica Domnului este o imagine a întregii Biserici care este sălașul sfânt al lui Dumnezeu și locul peste care Duhul Sfânt Se coboară și sfințește credincioșii.

Sărbătorile din acest post

Pe 1 august se prăznuiește Scoaterea Sfintei Cruci, sărbătoarea care amintește de o practică a Bisericii din Constantinopol ca în Postul Adormirii Maicii Domnului să se facă procesiuni în fiecare zi în oraș cu Cinstitul lemn al Sfintei Cruci. De-a lungul Postului Adormirii Maicii Domnului, începând cu 1 august, lemnul Crucii era tămâiat pe drum de un sobor de slujitori, făcându-se oprire la câte o fântână sau izvor unde se săvârșea Sfințirea apei. La sfârșitul postului, Cinstitul lemn al Crucii era dus la Palatul imperial. În trecut, această sărbătoare era în legătură cu praznicul Schimbării la Față a Domnului de pe 6 august și cu cinstirea Sfintei Mahrame a Domnului de pe 16 august. Astfel, în luna august se observă două cinstiri speciale, a Mântuitorului Iisus Hristos prin acest triptic de sărbători și a Maicii Domnului, care au funcționat în mod paralel. Sărbătoarea Schimbării la Față amintește de minunea petrecută pe Muntele Tabor, când Mântuitorul Hristos a arătat ucenicilor Săi lumina dumnezeiască care izvora din Persoana Sa. De asemenea, în această perioadă sunt sărbătoriți Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț (5 august); Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (7 august), Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului (11 august).

Comentarii Facebook


Știri recente