În omilia duminicală rostită la Catedrala Patriarhală, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul a subliniat credincioșilor că „prin credință se deschide sufletul omului pentru că ea aduce speranța biruinței asupra păcatului și a biruinței asupra morții.”
În Duminica vindecării lunaticului, Episcopul Vicar Patriarhal a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală şi a explicat celor prezenţi rolul credinței în viața duhovnicească prin învăţăturile evangheliei duminicale.
Ierarhul a subliniat faptul că acel copil menționat în textul scripturistic „care de multe ori era aruncat de duhul cel rău fie în foc fie în apă, înseamnă pe de o parte drama și suferința sufletului omenesc, a ființei umane care este încercată de păcat”.
Dacă nu am avea încercările acestea nici nu am putea să șlefuim diamantul acesta preafrumos al sufletului. Nu trebuie să ne rugăm la Dumnezeu să ne îndepărteze încercările, ci să ne rugăm să le putem răbda și ca ele să îndepărteze din inima noastră toată zgura păcatului.
Preasfinția Sa atras atenția credincioșilor privind atitudinea de credință îndoielnică a părintelui, dar și a Apostolilor.
„Se vede că această credință a omului nu era nici ea desăvârșită pentru că a fost mai întâi la Sfinții Apostoli. Ei primiseră, după cum știm, puterea de a face minuni, dar se vede că nici ei nu erau desăvârșiți. Credința lor nu era atât de puternică”, a spus ierarhul.
Venind la Mântuitorul, a spus Episcopul Ieronim, a îngenuncheat „și nu se îngenunchea decât în fața capetelor încoronate”, iar El „în delicatețea Sa dumnezeiască, nu îl ceartă pe părinte pentru credința lui pentru că știa că după săvârșirea minunii cu fiul său, credința lui va fi desăvârșită”.
Păcatul intelectului
Preasfințitul Părinte Ieronim a vorbit despre păcatul interior al intelectului, descriindu-l ca pe un păcat al necredinței.
Foarte mulți oameni având o pregătire unidirecțională ajung la concluzii greșite și interpretează Scriptura numai ad litteram, sau îi acordă înțelesuri profetice și spirituale, dar textele scripturistice nu se interpretează după bunul plac.
Preasfinția sa a mai enumerat și alte păcate ale intelectului: „nerecunoștința față de Dumnezeu, de a nu mulțumi pentru toate darurile și binefacerile pe care El le revarsă asupra ta, a nu te ruga lui Dumnezeu și a nu avea în vedere pe aproapele tău”.
La finalul predicii ierarhul a amintit credincioșilor cuvintele Mântuitorului Hristos Eu sunt Adevărul, astfel încât „nu trebuie să absolutizăm nimic pe pământul acesta, niciuna dintre științe, nimic nu este absolut decât Dumnezeu, și El este supremul Adevăr. Numai în clipa când descoperim aceasta, mintea nostră se luminează cu credința cea adevărată”.
Foto credit: Arhivă Basilica.ro
