Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la 25 de ani de slujire arhierească

În Duminica Ortodoxiei din anul 1990 – 4 martie – Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a fost hirotonit în treapta de arhiereu al Bisericii Ortodoxe Române. Anul acesta se împlinesc 25 de ani de la acest eveniment pe care îl evocăm prin două articole apărute în paginile Publicaţiilor „Lumina”.

I. 25 de ani în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor sau timpul ca ofrandă lui Dumnezeu

Într-o seară cu străluciri taborice şi taine sihăstreşti, în data de 5 august 1987, la Mă­năstirea Sihăstria din ţinutul unde se auzeau încă rugăciunile neadormite ale monahilor ru­gă­tori din veac, un teolog român cu­noscut devenea monahul Daniel. Studiile din ţară şi stră­i­nătate, experienţa profesorală teologică şi preocupările căr­tu­ră­reşti nu l-au împiedicat să aleagă o mănăstire cu tradiţii aspre şi cu monahi păstrători ai vechilor rânduieli patericale. Tunderea în monahism a profesorului Dan-Ilie Ciobotea a însemnat pentru el momentul unui nou început, al unui timp afierosit Domnului.

La Sihăstria trăiau marii părinţi care purtau vrednicii multe şi agonisiri duhovniceşti pe măsură. Avva Paisie, marele duhovnic şi rugător, avva Cleopa, sihaştrii toţi s-au rugat pentru el. Părintele Paisie Olaru nu mai putea merge atunci la biserică. În chilia lui era instalat un difuzor prin intermediul căruia asculta slujbele „de la amin la amin“. Uce­ni­cul lui, cuviosul monah Ghe­ra­sim Bulearcă, mărturisea că părintele Paisie plângea adeseori în timpul slujbelor, aşa cum s-a întâmplat şi la călugăria din ajunul sărbătorii Schimbarea la Faţă a Domnului din anul mântuirii 1987.

La puţine zile după călugăria de la Sihăstria, am fost martor şi la hirotonia întru ieromonah a ierodiaconului Daniel Ciobotea, la Mănăstirea Putna, în data de 15 august 1987, la hramul închinat Adormirii Maicii Domnului. Acolo, alţi monahi s-au rugat împreună cu cetele de pelerini adunate în ctitoria Sfântului Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei la slujba oficiată de Patriarhul Teoctist, locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Sucevei la vremea respectivă.

După vreo doi ani, Domnul a rânduit ca monahul sihăstrean să ajungă pentru scurt timp Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi apoi păstor al Bisericii lui Hristos din dulcele ţinut al Moldovei. El revenea aca­să, aproape de mănăstirea făgăduinţelor sale, locul în care gustase bucuria vieţuirii în preaj­ma sfinţilor. La întro­nizarea sa din ziua de 1 iulie 1990 a vorbit despre odorul de mare preţ ce-i fusese încredinţat şi pe care a făgăduit să-l păzească cu întreaga-i fiinţă. La Iaşi, când a primit cârja mitropolitană, i-au fost aproape, printre alţii, părintele arhimandrit Cleopa, sta­reţul Victorin şi alţi monahi din Sihăstria.

Drumurile noului mitropolit au dus adeseori către chinovia sa de metanie. De câte ori ajun­gea în zonă, chiriarhul făcea po­pas în mănăstirea sihaştrilor. A în­genuncheat împreună cu fe­ri­citul întru adormire Patriarh Teoctist lângă patul de suferinţă al părintelui Paisie Olaru, i-a trecut în multe rânduri pragul chiliei naşului său de călugărie, arhimandritul Cleopa Ilie, ascultându-i povaţa, neuitând să-i ceară iertare şi binecuvântare. S-a plecat sub dreapta blajinului avvă şi i-a sărutat-o întotdea­u­na cu respectul fiului duhov­ni­cesc.

Din primele zile ale slujirii sale la Iaşi am fost martor al lu­crării arhiereşti din Arhie­piscopia de Dumnezeu păzită a Iaşilor. Ca arhidiacon, am participat la numeroase slujbe şi evenimente mari, multe dintre ele organizate de tânărul mitropolit. Mărturia mea se doreşte a fi una care vorbeşte despre le­gă­tura Patriarhului Daniel cu tra­diţia, cu Părinţii Bisericii şi cu taina mănăstirilor. A arătat me­reu preocupare pentru mă­năs­ti­rile Moldovei, cu istoria lor plină de frumuseţi şi învăţăminte, care a dus în toată lumea faima acestor locuri.

Al şaselea Patriarh al Bi­se­ricii Ortodoxe Române va purta întotdeauna în sufletul său amin­tirile care-l leagă de Mol­dova. Firul acestor legături are străluciri de aur, aşa încât nu poate rugini vreodată.

În ajunul sărbătorii Sfintei Cruci din anul 2007, s-a împlinit prorocia părintelui Paisie Olaru, care spunea, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, că monahul de la Sihăstria va ajunge Patriarh al românilor dreptmăritori.

La Duminica Ortodoxiei din acest an se împlinesc 25 de ani de când Patriarhul Daniel a primit marele har al arhieriei. Aceşti 25 de ani se aşază sub semnul unei lucrări stăruitoare şi ziditoare. Câte zidiri şi făp­tuiri ale ierarhului şi Patri­ar­hului Daniel nu ar putea fi amin­tite la împlinirea unei astfel de perioade! Sunt cele din Mol­dova şi apoi cele săvârşite în Ţara Românească, la cârma Bisericii Ortodoxe Române.

Ce am putea spune la îm­pli­ni­rea unui sfert de veac de sluji­re arhierească? Că „odorul cel de mare preţ“ s-a străduit să-l păzească cu grijă şi evlavie discretă? Că a împlinit porunca Domnului de a vesti Evan­ghelia la toată făptura, rostind cuvântări profunde şi sensibile, cum nu de multe ori se pot asculta între noi? Că a zidit mult şi a restaurat locaşuri vechi care păreau uitate şi abandonate? Că a îndemnat slujitorii Altarelor să facă asemenea, mâhnindu-se când întâlnea potrivnicii şi indiferenţă evidentă? Că a fost mare profesor întru ale teolo­giei, cu idei geniale şi savante, izvodind planuri de întâlniri panortodoxe şi interconfesio­nale, vorbind mă­ies­trit despre Ortodoxia noastră şi despre „frumuseţea care va mântui lumea“? Că a cinstit mulţi sfinţi, pe Sfân­ta Pa­rascheva cea mult milos­ti­vă îndeosebi şi pe Sfântul Cuvios Dimitrie aşijderea, dar şi pe Sfântul Ioan Iacob, pe Sfântul Ştefan cel Mare, pe Cu­viosul Daniil Sihastrul, pe Sfânta Teodora de la Sihla şi pe alţii asemenea lor ? Că a tipărit sumedenie de cărţi de teologie şi spiritualitate, cu subiecte despre sfinţi, slujitori ai Bisericii şi evenimente sfinte? Că a zidit o mare şi puternică biserică, nu­mită Tele­vi­zi­u­neaTrinitas, care duce în zeci de mii de case (u­neori chiar mai mult) româ­nilor Sfânta Liturghie şi slujbele Bi­se­ricii? Nu pot insista acum a­min­tind bucuria unor oameni bol­navi, singuri, izolaţi sau aflaţi departe de ţară care pot astfel trăi în comuniunea ru­gă­ciunii. La fel şi Radioul Trinitas, am­von de pro­po­vă­duire într-o lume aflată în permanentă schimbare. Că a prins contur, înaintând pe zi ce trece construirea Catedralei Mân­tuirii Neamului, visul patriar­hilor noştri şi al românilor a căror simţire rezonează cu Bi­se­rica? Că a cu­nos­cut umi­lin­ţele unor vremuri potrivnice şi a dus corabia printre valuri a­menin­ţă­toare spre liman? Că bu­­curiile lui au fost bucuriile Bi­se­ricii, iar tristeţile le-a în­cre­dinţat lui Dumnezeu Prea­milostivul?

Este acum, la împlinirea unui sfert de veac de la hirotonia întru arhiereu, un moment de bucurie întru Duhul Sfânt pentru Patriarhul Bi­sericii Orto­doxe Române, Daniel. Se bucură în aceste zile duhul Patriarhilor Ro­mâniei, al cuvioşilor sihăs­treni Paisie şi Cleopa, al pă­rin­ţilor săi după trup, Stela şi Alexie, al surorii rugătoare, Floa­re, al părintelui profesor Dumitru Stăniloae, dar şi al tuturor slujitorilor din Bi­se­rica Triumfătoare şi Luptă­toare, martori ai acestei lu­crări pilduitoare.

Oamenii zilelor noastre, mulţi dintre ei, uită să fie recunoscători. Nu mai avem pute­rea de a aprecia jertfa şi stră­d­a­niile păstorilor de suflete, trez­via, grija, îndelunga lor răbdare, statornicia şi dăruirea cea din toată inima.

Chiar şi asprimea mus­tră­rilor se preschimbă adesea în blândeţea păstorului care se bucură de aflarea oii celei rătăcite.

Cuvintele, chiar alese cu gri­jă, nu pot vorbi îndeajuns despre dragostea unui ierarh, despre râvna, împlinirile, dar şi ne­împlinirile lui într-un răs­timp de 25 de ani închinaţi Domnului. Despre unele lucruri este poate prea devreme să amin­tim, sau poate prea târziu.

Preasfinţitul Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor – Articol publicat în cotidianul“Ziarul Lumina”al Patriarhiei Române, ediţia din 26 februarie 2015.

II. Un sfert de veac ca ierarh în slujba Bisericii lui Hristos

Anul acesta se împlinesc 25 de ani de când Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a fost hirotonit episcop. Acest eveniment a avut loc în Duminica Ortodoxiei din anul 1990, în data de 4 martie. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru, din data de 12 februarie 1990, îl alegea pe actualul Patriarh al României în treapta de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului.

Răsfoind paginile buletinului oficial al Patriarhiei Române – Biserica Ortodoxă Română -, aflăm că după şase ani în care Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului a avut vacant postul de episcop-vicar, în urma alegerii făcută de Sfântul Sinod, în zilele de 3 şi 4 martie 1990, Catedrala Mitropolitană din oraşul martir şi erou al Banatului a devenit neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor şi invitaţilor dornici să asiste la hirotonia şi instalarea noului episcop-vicar în persoana PS dr. Daniel Lugojanul [1], care a fost precedată de rânduiala ipopsifierii (în data de 3 martie).

În acelaşi sens, noua publicaţie a Patriarhiei Române, apărută la sfârşitul lunii decembrie 1989, Vestitorul Ortodoxiei Româneşti, în al şaselea său număr, ne informa: în Catedrala Arhiepiscopală din Timişoara, în cadrul unei solemne Sfinte Liturghii, duminică 4 martie – Duminica Ortodoxiei – a avut loc hirotonia întru arhiereu a arhimandritului dr. Daniel Ciobotea, pentru postul vacant de episcop-vicar al acestei eparhii, cu titlul de Daniel Lugojanul. […] Sfinţirea în treapta de episcop a fost săvârşită de către un sobor de ierarhi, constituit din: IPS Mitropolit Nestor al Olteniei, IPS Mitropolit Nicolae al Banatului, PS Episcop Timotei al Aradului, ajutaţi de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa unui mare număr de credincioşi şi reprezentanţi ai unor culte şi confesiuni creştine din ţară şi de peste hotare. În încheierea acestui înălţător act de sfinţire întru episcop, IPS Mitropolit Nestor şi IPS Mitropolit Nicolae au ţinut câte un cuvânt de învăţătură, subliniind importanţa acestui eveniment pentru întreaga Biserică şi societate. Îndată după aceea, domnul prof. dr. Nicolae Stoicescu, ministrul cultelor, a citit în faţa tuturor celor prezenţi actul prin care se recunoaşte alegerea făcută de către Sfântul Sinod ca episcop-vicar pentru Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului a P. Cuv. Dr. Daniel Ciobotea. În alocuţiunea sa, noul hirotonit P.S. Episcop-vicar Daniel Lugojanul a arătat, între altele, importanţa, răspunderea şi greutatea misiunii episcopului, care trebuie înţeles ca o angajare plenară în complexitatea vieţii omeneşti, urmărind împlinirea scopului suprem pentru care a venit Mântuitorul în lume[2].

„Mă voi strădui să slujesc Evanghelia şi Biserica lui Hristos”

Referindu-se la cuvântul rostit de actualul Patriarh al României la hirotonia sa întru arhiereu, autorul articolului dedicat acestui eveniment, din revista Biserica Ortodoxă Română, ne spune că, în alocuţiunea sa, noul ierarh al Bisericii noastre s-a referit la prezenţa permanentă a Mântuitorului în viaţa bisericească şi misiunea încredinţată Apostolilor de divinul învăţător, continuată în timp, de la o generaţie la alta, de episcopii Bisericii noastre dreptmăritoare, într-o slujire măreaţă şi înfricoşătoare, ce reflectă lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos în întreaga lume. A mulţumit, cu adâncă smerenie, lui Dumnezeu pentru înalta chemare de care l-a învrednicit, invocând ajutorul divin în viitoarea sa misiune. A mulţumit, de asemenea, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care l-a ales ca episcop-vicar, autorităţilor de stat care au recunoscut această alegere, tuturor celor care au contribuit la formarea sa, clerului şi credincioşilor care au ostenit pentru buna desfăşurare a festivităţii. […] În încheierea acestei cuvântări, noul ierarh şi-a exprimat dorinţa de a contribui, ca arhiereu, la promovarea dreptei credinţe strămoşeşti, la renaşterea spirituală a neamului nostru, «renaştere ce a început prin jertfă şi biruinţă la Timişoara şi s-a extins apoi în toată România. Mă voi strădui să slujesc Evanghelia şi Biserica lui Hristos, astfel ca Biserica să-şi regăsească şi mai mult rolul ei tradiţional de a inspira şi binecuvânta viaţa şi cultura poporului român…»[3]

Pornind de la acest cuvânt al Preafericirii Sale, din ziua hirotoniei în treapta de Episcop, putem afirma că în cei 25 de ani de slujire ca arhiereu al Bisericii Ortodoxe, Părintele nostru Patriarh a pus şi pune în lumină prin lucrarea sa rolul tradiţional al Bisericii de a inspira şi binecuvânta viaţa şi cultura poporului român.De atunci şi până astăzi, permanent, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel se îngrijeşte de apărarea şi promovarea dreptei credinţe, cultivarea unităţii bisericeşti şi naţionale a românilor de pretutindeni, intensificarea legăturii dintre credinţă şi cultură şi promovarea prin toate mijloacele a adevărului mântuitor al credinţei noastre ortodoxe.

„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor…”

Activitatea Preafericirii Sale ca Episcop al Bisericii noastre se defineşte cel mai bine prin îndemnurile adresate de Sfântul Apostol Pavel tânărului Episcop Timotei: Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără timp… (II Tim. 4, 2). Activitatea sa se defineşte şi astăzi, la 25 de ani de la hirotonirea întru arhiereu, prin acest îndemn paulin de a lucra cutimp şi fără timp în slujirea şi propovăduirea Cuvântului Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Din Duminica Ortodoxiei anului 1990, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a implicat cu toată fiinţa sa în îndeplinirea slujirilor la care a fost chemat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre. Atât ca Episcop-vicar la Timişoara, apoi în cei 18 ani de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, cât şi în cei aproape 8 ani în scaunul de Patriarh al României a fost şi este însufleţit de cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Mt. 5, 16).

Acum, la împlinirea a 25 de ani de la hirotonia Întâistătătorului Bisericii noastre în treapta de Episcop îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să îl dăruiască sfintei noastre Biserici Ortodoxe Române în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Său.

Pr. dr. Ciprian Florin Apetrei – Articol publicat în săptămânalul „Lumina de Duminică” din data de 1 martie 2015.

[1] Arhid. dr. Silviu Anuichi, Hirotonia noului vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei P.S. Dr. Daniel Lugojanul în Biserica Ortodoxă Română, anul CVIII, nr. 3-4, Martie Aprilie 1990, p. 26.

[2]Constantin Sandu, Hirotonirea şi instalarea P.S. Episcop-vicar Daniel Lugojanul, în Vestitorul Ortodoxiei Româneşti, anul II, nr. 6, 15 martie – 1 aprilie 1990, pp. 3 şi 8.

[3] Arhid. dr. Silviu Anuichi, Hirotonia noului vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei… p. 28.