Sâmbătă, 22 august, la Mănăstirea Zamfira din județul Prahova a fost săvârșită, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, slujba Parastasului la 7 ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui arhimandrit Gavriil Stoica, duhovnic al acestui așezământ monahal, informează Ziarul Lumina. Sfânta Liturghie și slujba Parastasului au fost săvârșite în biserica mare a mănăstirii de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de slujitori.
După săvârşirea dumnezeieştii Liturghii şi a Parastasului a avut loc o slujbă de pomenire şi la mormântul părintelui Gavriil, de lângă biserica mare a Mănăstirii Zamfira. Din soborul de slujitori au făcut parte: arhimandritul Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, arhimandritul David Petrovici, stareţul Mănăstirii „Înălţarea Sfintei Cruci” – Caraiman, și protosinghelul Valentin Mâţu, stareţul Mănăstirii Turnu (exarhi de zonă ai Arhiepiscopiei Bucureştilor), arhimandritul Nicodim Dimulescu de la Mănăstirea Crasna, protosinghelul Petru Ungureanu, consilier eparhial la Sectorul agricol, viticol şi silvic al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
La slujba de pomenire a acestui slujitor cunoscut al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi al monahismului românesc au mai participat ieromonahi şi preoţi de mir, maicile stareţe de la mănăstirile Ţigăneşti, Ghighiu, Suzana din Arhiepiscopia Bucureştilor şi Diaconeşti din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, oameni de cultură, ucenici ai părintelui, foarte mulţi credincioşi, precum şi rude ale părintelui Gavriil, printre care ierodiaconul Iustinian Stoica, vieţuitor la Sfântul Munte Athos. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de grupul psaltic al Mănăstirii Caraiman şi de corul Mănăstirii Diaconeşti din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului.
Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit la finalul slujbei un cuvânt de învăţătură în care a subliniat importanţa pomenirii celor dragi la Sfânta Liturghie: „Liturghia ne aduce aminte de marea şi negrăita iubire a lui Dumnezeu pentru noi şi de această permanentă posibilitate de a ne spăla păcatele prin participare şi pomenire, după cum spun şi cuvintele pe care preotul sau diaconul le rostește atunci când aşază miridele în Sfântul Potir: «Spală, Doamne, păcatele celor care s-au pomenit aici…». Am săvârşit Liturghia şi am pomenit un monah care a iubit mult Liturghia şi care a slujit 30 de ani la Mănăstirea Zamfira, pentru care Dumnezeu a rânduit ca după o Liturghie pe care a săvârşit-o cu multă dragoste şi evlavie să plece în Împărăţia lui Dumnezeu. Părintele Gavriil a fost un foarte bun slujitor şi un monah misionar prin cuvânt şi prin faptă, mărturisitor în vremuri grele, un duhovnic cu multă răbdare care a iubit oamenii şi florile.”
Părintele ierodiacon Iustinian Stoica, de la Muntele Athos, a rostit un cuvânt în care a evocat personalitatea părintelui Gavriil şi a evidenţiat câteva exemple de monahi care au iubit mult Liturghia, iar Dumnezeu i-a ajutat şi le-a răsplătit râvna.
