Într-o parohie izolată, slujirea preotului extinde jertfa, în sensul cel mai înălţător al dăruirii, la întreaga lui familie. Într-un sat îmbătrânit şi izolat, cu 60 de familii, cum este Podu-Cheii, din Protopopiatul Câmpina, Arhiepiscopia Bucureştilor, preotul este deopotrivă slujitor al Altarului, uneori profesor, medic sau taximetrist, preoteasa, profesoară de limba engleză, iar fiul cel mare, paraclisier. Şi toate sunt plinite, pentru ca acela ce este însetat de Dumnezeu să aibă de unde să se adape.
Nimic nu este mai emoţionant decât să descoperi că un sat aparent rupt de civilizaţie, de prezent, trăieşte totuşi prezentul, aliniat la un standard acceptabil al vremurilor şi datorită unui preot paroh şi familiei sfinţiei sale. În cazul nostru, al părintelui Antonie Claudiu Coroabă, cel pe care misiunea l-a purtat din Administraţia Patriarhală de la Bucureşti până la capătul pământului, în Noua Zeelandă, de unde s-a întors pentru a se pune în slujba minusculei comunităţi a satului Podu-Cheii, din „V“-ul format de râul Doftana şi gârla Valea Rea. Aşezare atestată documentar de Mihai Viteazul, la 20 august 1596, într-un act care întărea proprietatea „popii Frăţean şi fiului său Baico… de la Podu-Cheii, oricât se va alege“.
Schimnica Voichiţa
Zona aceasta părea a fi locul potrivit pentru mănăstirea pe care voievodul Matei Basarab, pe la 1642, dorea să o ridice în zonă, în apropierea porţii de intrare spre nord-vest în Transilvania, pe Valea Doftanei. Dar, cum spune legenda, în timp ce se afla la vânătoare deasupra Brebului, pe Carabana, în punctul „La Izvor“, o schimnică bătrână şi înţeleaptă, pe nume Voichiţa, i-ar fi ieşit în cale spunându-i: „Boierule, nu zidi nimic în aceste locuri că va veni o vreme când această mică apă are să-şi schimbe cursul şi are să vie greu celor din Silişte să meargă duminica la biserică în Podu-Cheii“. Din acest motiv, se spune, ar fi optat domnitorul să-şi ridice mănăstirea-cetate mai jos, la Brebu. Dar, cum nu a fost aşezare fără biserică, cu siguranţă şi la Podu-Cheii a existat altar închinat Domnului din străvechime. Despre el însă nu se mai ştie nimic.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
