Patriarhul Teodor al Alexandriei pledează pentru milă şi dragoste de aproapele în mesajul de Crăciun

Redăm mai jos traducerea în limba română a mesajului de Crăciun al Preafericitului Părinte Teodor, Patriarhul Alexandriei şi al întregii Africi:

Iubiţi fraţi şi surori,

Calea noastră către mântuire a fost întotdeauna o cale de convergenţă la voinţa Ziditorului nostru sau o cale de deviere de la aceasta, din cauza predominării voii proprii. Oscilarea noastră între voia divină şi voia proprie ne-a pecetluit şi va continua să ne pecetluiască – adesea în mod tragic – calea către destinaţia noastră firească: nimic altceva decât a deveni părtaşi lui Dumnezeu prin har.

Fiind în paradisul comuniunii cu Ziditorul nostru, am uitat de bunăvoirea actului creaţiei şi am ridicat stindardul răzvrătirii, încălcând acordul pe care l-am făcut cu Dumnezeu. Cu toate acestea, cu afecţiune şi dragoste paternă, Dumnezeu nu ne-a abandonat în tragedia căderii noastre. Fiind înţelegător faţă de slăbiciunea noastră, El şi-a făcut cunoscută voia şi, prin intermediul lui Moise, ne-a oferit indicaţii pentru o vieţuire dreaptă şi frăţească.

Iar când a sosit plinirea vremii, Dumnezeu ne-a dăruit un dar mai mare decât darul creaţiei în sine. El ne-a dat darul Înfierii. Şi-a trimis Fiul cel Unul-Născut să ne lumineze calea de întoarcere în braţele Tatălui. De această dată, acordul făcut de Dumnezeu cu oamenii a fost rezumat la o singură poruncă: să ne iubim unul pe altul. Iubirea sinceră a fost proclamată ca o atitudine şi un mod de viaţă. Un mod de viaţă măsurat de disponibilitatea de a recunoaşte în chipurile celorlalţi nu doar calitatea lor de semeni, ci tocmai fraţii şi surorile noastre.

Totuşi, astăzi noi uităm voia lui Dumnezeu. Vrem să decidem singuri dacă să acceptăm sau să respingem darul unei vieţi noi. Vrem să reglementăm noi sfârşitul vieţii noastre pământeşti. Vrem să dăm o semnificaţie nouă instituţiei familiei, dată nouă de Dumnezeu. Vrem să guvernăm creaţia nu ca administratori raţionali, ci ca nimic altceva decât exploatatori neruşinaţi. Vrem fie să suprimăm credinţa în Dumnezeu sau să o transformăm într-un mijloc de a implementa ideologii mizantrope.

Şi de vreme ce L-am marginalizat pe Dumnezeu şi am îndepărtat graniţele convenţionale prin tehnologie, teama a apărut să ridice ziduri noi. Simţim frică pentru că există oameni în jurul nostru care sunt gata să calce pe vieţile altora, pentru a-şi impune voinţa proprie într-un mod urâtor de oameni. Simţim asemenea poetului alexandrin care mărturiseşte cu disperare: Fără reflecţie, fără milă, fără ruşine, au construit ziduri puternice şi înalte, şi m-au înconjurat.

Lumea grav rănită de absurditatea celor două războaie mondiale se confruntă astăzi cu o ameninţare deloc convenţională, ci mai degrabă disproporţionată excesiv. Chipul lui Dumnezeu din noi s-a întunecat atât de mult, încât ne-am scufundat în propria voinţă, făcând perspectiva asemănării cu Dumnezeu să pară fără speranţă de îndepărtată.

Totuşi, Hristos, Cel care se naşte în această noapte, ne-a zis: „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Hristos Cel care iubeşte omenirea a promis să rămână alături de noi. Cum îi putem răsplăti lui Hristos? Ceea ce-i datorăm este revolta paşnică a conştiinţei noastre cu stindardul poruncii dragostei, mandatul pe care l-am semnat cu Dumnezeu. Această revoltă paşnică este necesară pentru a întoarce pendula istoriei de la voinţa noastră către voia lui Dumnezeu.

Ne aflăm în circumstanţe extenuante de a ignora sau înţelege greşit voia divină? Nu! Pentru că adevărul a fost exprimat în Evanghelii şi a fost rezumat într-un singur cuvânt: milă. Domnul ne-a spus să-i hrănim pe cei flămânzi, să-i adăpăm pe cei însetaţi, să-i îmbrăcăm pe cei goi, să-i găzduim pe cei în nevoi, să alinăm durerea celor bolnavi, să-i cercetăm pe cei din închisori. Cu alte cuvinte, să împărtăşim, să iubim şi să luăm parte la durerea altora. Să arătăm grijă faţă de drepturile altora şi să nu tolerăm ipocrizia multora.

Dragi fraţi şi surori,

Stareţul Iosif Isihastul a spus: „Dumnezeu nu vrea să ne mântuiască din voia Sa proprie… El ajută întotdeauna, El este mereu alături de noi, dar vrea ca şi noi să lucrăm, să facem ceea ce putem”. Dumnezeu ne respectă libertatea, dar întotdeauna ne aşteaptă cu nerăbdare să ne întindem mâna spre El. El doreşte ca noi să cooperăm, să facem ceea ce putem pentru a dobândi ceea ce ne-a promis Domnul, Care se naşte astăzi: întoarcerea la deplina comuniune cu Dumnezeu.

La mulţi ani!

†Teodor,

Papă şi Patriarh al Alexandriei şi al întregii Africi

Traducere Basilica.ro

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente

IPS Timotei a sfințit biserica parohiei Toc

În duminica a 3-a după Rusalii Parohia Toc din Protopopiatul Lipova a fost sfințită de IPS Timotei al Aradului, ne-a transmis Protos. Iustin Popovici. După săvârșirea slujbei de târnosire și reașezarea Sfintelor Moaște în Prestol,…