Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat, duminică, 14 februarie 2016, în Parohia Vatra Luminoasă din Protopopiatul Sector 2 Capitală unde a participat la Sfânta Liturghie oficiată de Părintele Ioan Popescu – Protopopul Protoieriei Sector 2 Capitală, Părintele Ovidiu Laurenţiu Stegăruș – Parohul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” – Vatra Luminoasă și de Părintele Marius Marian Petre.
Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Parohiei Vatra Luminoasă o raclă cu un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, spre folosul duhovnicesc al preoților și credincioșilor acestei parohii.
După Sfânta Liturghie, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre înțelesurile duhovnicești ce se desprind din Pericopa Evanghelică citită astăzi în toate locașurile de cult, numită și Evanghelia femeii Cananeence. Preafericirea Sa a arătat că această Evanghelie deși este scurtă în privința textului, ea este plină de învățături duhovnicești pentru viața noastră și pentru lumina pe care ne-o dă credința în vreme de încercare.
„Evanghelia de astăzi este a unei credințe puternice izvorâtă din suferință, a unei smerenii adânci care se arată ca urmare a răbdării îndelungate și a unei stăruințe în rugăciune pentru că iubirea de mamă milostivă împreună suferind cu fiica sa stăpânită de demoni a fost mai tare decât orice răspuns sau refuz de moment. Această credință izvorâtă din credință și din iubire milostivă față de cineva aflat în suferință este credința multora dintre părinții care se roagă pentru copiii lor, dar și credința multora dintre părinții duhovnicești care se roagă pentru vindecarea celor bolnavi. Rugăciunea femeii cananeence prefigurează rugăciunea Bisericii pentru cei bolnavi, neajutorați, pentru cei care nu știu să se roage, nu vor sau nu mai pot să se roage. Fiica aceasta demonizată nu putea să se mai roage pentru ea însăși. Glasul durerii și al rugăciunii ei eu fost exprimate prin glasul mamei îndurerate”, a spus Preafericitul Părinte Daniel.
Patriarhul României a mai evidențiat faptul că Evanghelia de astăzi ne îndeamnă, de asemenea, să nu ne rugăm doar pentru noi înșine, ci și pentru toți cei care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, pentru cei însingurați, deznădăjduiți și copleșiți de durere atât de mult încât nici nu mai pot formula o rugăciune.
„Evanghelia ne mai arată cât de important este să avem părinți credincioși, copii credincioși care să se roage pentru noi atunci când suntem în vreme de boală sau de suferință, prieteni și vecini credincioși care să se roage pentru noi. De asemenea, Biserica ne învață să ne rugăm pentru tot sufletul necăjit și întristat pentru care nu se mai roagă nimeni. Maica Domnului este numită grabnic ajutătoare a celor pe care nu îi mai iubește nimeni sau care nu mai au pe nimeni care să îi ajute. Această iubire smerită, milostivă, pentru sănătatea și mântuirea altora este mai de preț decât rugăciunea pentru noi înșine. Rugăciunea pentru noi ascunde o anumită doză de egoism, însă rugăciunea pentru alții care sunt mai suferinzi și mai întristați decât noi este rugăciunea cea mai puternică”, a mai spus Preafericirea Sa.
Femeia cananeancă devine un mare dascăl pentru fiecare din noi, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Ea ne învață prin atitudinea ei credința puternică, smerenia adâncă, stăruința în rugăciune și înțelepciunea care vine din iubire milostivă pentru cei care se află în suferință.
„Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască și nouă aceste virtuți pe care Hristos Domnul le-a scos în evidență în fața ucenicilor Săi. Dacă ar fi răspuns imediat femeii cananeence nu s-ar fi arătat credința puternică, smerenia, stăruința în rugăciune și înțelepciunea ei. De aceea, nu întotdeauna Dumnezeu răspunde la rugăciunea noastră când vrem noi și cum vrem noi, ci ne lasă adesea să insistăm mai mult, să ne smerim mai mult și atunci sufletul nostru smerit pentru că nu s-a împlinit imediat rugăciunea devine purtător mai repede al iubirii milostivii a lui Dumnezeu. Cine se roagă cel mai mult pentru alții ? Oamenii care se roagă cel mai mult pentru ceilalți sunt sfinții. Unul dintre acești sfinți este Sfântul Ierarh Nicolae, ocrotitor împreună cu Maica Domnului al acestei biserici”.
Racla în care a fost aşezat fragmentul din moaştele Sfântului Ierarh Nicolae a fost sfinţită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel după rostirea cuvântului de învăţătură.
„S-a considerat că ar fi bine ca o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Nicolae să fie aduse la această biserică. De aceea, am dat ca temă de lucru Părintelui Arhimandrit Nectarie Şofelea, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, această lucrare. Dânsul s-a interesat şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi pentru rugăciunile Sfântului Nicolae s-a găsit un arhimandrit grec care avea o părticică din moaştele Sfântului Nicolae de la Bari. Moaştele Sfântului Nicolae au stat în Asia Mică, în Mira Lichiei, până în data de 9 mai 1087 când au fost transferate la Bari într-o biserică mare ca să nu fie pângărite de năvălitorii păgâni. Aşadar, Părintele Nectarie Şofelea a găsit un om care a împărţit moaştele pe care le-a avut el şi ne-a dat şi nouă un fragment pe care am dorit să îl aducem astăzi, aici, într-o raclă confecţionată recent în Atelierele Patriarhiei Române pentru ca dumneavoastră să aveţi posibilitatea să vă închinaţi şi să cereţi ajutorul Sfântului Nicolae”, a mărturisit Patriarhul României.
Fragmentul din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae a fost dăruit Paraclisului Reşedinţei Patriarhale în data de 12 ianuarie 2016 de arhim. Dimitrios Kavadias, parohul Bisericii „Sfântul Pantelimon” din Mitropolia Lagkadas, Grecia.
La final, Patriarhul României a oferit pentru biblioteca parohiei mai multe cărţi de cult şi de folos duhovnicesc. La rândul său, Părintele paroh Ovidiu Laurenţiu Stegăruş a mulţumit Preafericirii Sale pentru darul oferit, precum şi primarului sectorului 2 al Capitalei, Neculai Onţanu, pentru ajutorul oferit de-a lungul timpului în construirea şi înfrumuseţarea locaşului de cult.
